Capitolul 26

56 2 0
                                    

  Nu renunțasem la planul meu așa că urma să il pun in aplicare.Davina devenea tot mai încrezătoare:
-Trebuie să găsim momentul oportun!
-Sper că nu ai zis nimănui.
-Să fi rapidă da?dacă gorilele ei scapă nu mai scăpăm noi,ai înțeles?mi-a spus Davina dur.
-Da am înțeles o sa fac tot posibilul!
  Plănuisem cu Davina să o atragem intro capcană, să o păcălim,știam că nu va veni singură și eram pregătită și pentru asta.I-am lăsat un bilețel in numele lui Damon,am lăsat mirosul lui dintr-o bluză de a lui pe ea să nu-mi simtă mie mirosul.Nu știam ce scuză să inventez lui Damon,dar nu a fost nevoie,nu l-am întâlnit când am plecat cu Davina spre locul stabilit.
    Stephanie mușcase minciuna și și-a făcut apariția dar doar cu una din gorilele ei și cu toanta ailaltă,în momentul în care au intrat in încăpere eu am înfipt cuțitele in spatele celor care se aflau în spatele ei iar Davina s-a ocupat de Stephanie,doar că din spate a venit celălalt lup și a dat cu mine de unul din perete.Davina a fost distrasă de lupul care își făcuse apariția iar Stephanie a profitat și a luat-o pe sus și a zburat-o printr-un geam.Văzând greșeala pe care am făcut-o,am înfipt cuțitul în vrăjitoarea Stephaniei,am vrut să mă ridic cât timp ei erau atenți să scoată cuțitul sa o salveze,dar Stephanie a mai data odată cu mine de un perete și doar atât am auzit și am văzut:
-Ocupăte tu de ea să nu mai aibă scăpare,eu plec cu ei,incerc să văd ce au,ai auzit?Nu o mai vreau in viață a țipat Stephanie la unul din lupi,dar nu-ți murdări tu mâna cu sângele ei,ști că noi nu facem asta.Ști ce ai de făcut!
  Am văzut cum a pus mâna pe cei doi care erau întinși pe jos și a dispărut.
   M-am trezit legata la mâini și la picioare.Auzeam cum cineva vâslește lângă mine.
-Hei ce faci unde mă duci?Dezleagă-mă te rog.
-Aici nu mai ai scăpare și nici nu te mai găsește nimeni.
-Ce faci?te rog lasă-mă.
  M-am tăiat la ambele mâini,simțeam cum sângele îmi șiroaie pe picioare și pe mâini,iar in momentul următor am rămas singură în barcă plutind.Am auzit cum o altă barcă se îndepărta.
  E clar,aici îmi este sfârșitul,m-a lăsat plutind pe o barcă legată și mi-a tăiat și venele.Nu mai aveam putere să mă dezlege cred că pierdusem deja prea mult sânge.Am căzut în barcă pierdută,tipam și urlam și de durere și după ajutor și din orgoliu.M-am smucit până am auzit o lovitură puternică în barcă,m-am speriat,credeam că e cineva.Am mai așteptat o clipă pe urmă în gândul a apărut concluzia acestei ultime clipe din viața mea:eram cină pentru rechini.De asta mi-a tăiat venele,rechini au simțit mirosul de sânge și au venit imediat.In urmatoarea clipă la a doua lovitură barca s-a răsturnat iar eu am căzut în apă.Dar nu se întâmpla nimic, așteptam să fiu sfâșiată de ei,dar doar cădeam parcă în infern,apa mă trăgea tot mai tare la fund.Deja eram inconștientă,vedeam o lumină albă iar la capăt era mama mea se uita la mine și mi-a zis:Vei fi bine iubita mea!Am închis ochii și am simțit doua brațe puternice cum m-a apucat de mâini și m-a tras la suprafață.M-a urcat cu grijă în barcă și am închis din nou ochii.
    M-am trezit la spital,nu îmi era dor,dar s-a întâmplat.Deasupra parului era o pungă cu un lichid roșu ce îmi alimenta venele.In fața mea era Josh ,iar lângă mine în stânga era Damon,dar era în picioare cu spatele se uita pe niște panouri.Pe ușă a intrat Davina cu doua pahare in mână:
-A venit ceaiul a spus ea,întinzând un pahar spre Josh iar unul spre Damon.
  Când m-am văzut că eram cu ochii deschiși s-a apropiat de mine și mi-a spus:
-Ești bine?
-Da...am spus eu amețită.
  Damon și Josh nu spuneau nimic.Au ieșit din salon fără să mă privească.M-am uitat uimită după ei,apoi m-am uitat la Davina:
-Ce s-a întâmplat?au aflat nu?
-Știau!
-Cum adică?
-Eu le-am spus.
-De ce?
-Pentru că îmi trebuia o ancoră.
-Ancoră?
-Da,ca să mă pot folosi de magia strămoșilor îmi trebuie o ancoră între lumea noastră și lumea lor...
-Și...
-Și da...i-am folosit pe ei,erau intr-o incăpere lângă noi.
-De ce nu mi-ai spus?
-Pentru că știam că nu vei fi de acord!
-Știau de mult?
-Nu,le-am spus cu câteva ore înainte și nu au avut de ales,știau că nu vom reuși singure.
-Păi și cum m-ați găsit?
-Când au văzut că nu se întâmplă nimic și-au dat seama că ceva nu funcționează și m-au găsit pe mine aruncată pe geam și m-au salvat cu sângele lor și i-au luat urma lupului care te-a răpit.
-Mai rău de atât nici că se putea!
-Ba da,dacă nu ajungeam la timp erai mâncată de rechini acum!Când am ajuns tu tocmai zburai in apă și am făcut repede un scut in jurul tău iar Damon s-a aruncat după tine.
-Oh Dumnezeule!
-Cand am ajuns la spital pierduse-și prea mult sânge,doctori au spus că dacă în jumate de oră nu găsim donator nu au ce sa îți facă,eu nu am aceeași grupă că tine,in schimb Damon și Josh puteau dona sânge oricui doar că trebuia să li de facă analize,și era cam complicat pentru unii că ei.
-Matușa mea!a aflat și ea?
-Nu,am făcut o vrajă ca pentru o zi Damon și Josh să fie oameni,și să îți poată dona sânge,așa că în venele tale curge acum sângele lor.
-Poftim?
-Da,ți-au donat amândoi sânge,aveai nevoie iar unul nu rezista să doneze cât trebuia.
-Și cum adică ei sunt oameni?
-Am făcut o vrajă care ascunde gena și ADN-ul lupului.
-Aaa,și de asta sunt ei supărați acum?
-Nu știu,au mințit-o pe mătușa ta că dormi la Damon.Nu i-au spus.
-Oh,mai bine,că dacă află nu mai vorbește cu mine o lună.
-Nu trebuia să riscăm atât de mult.Sunt foarte supărați,mai ales Damon că i-ai ascuns un lucru ca ăsta.
-Oare vrăjitoarea aia a scăpat?
-Nu știu,nu cred.
-Adică am omorât-o?
-Mai mult ca sigur,chiar dacă ii va da sânge nu o va întoarce înapoi, cuțitele alea funcționează pe un vârcolac corect,unei vrăjitoare poate să îi blocheze sufletul în lumea cealaltă.
-Măcar să fie așa,dacă știam il înfigeam in Stephanie!
-Sabrina ideea răzbunării ți-a luat mințile și rațiunea,nu voiam ca cineva să moară din mâinile noastre,voiam doar să o pedepsim pe Stephanie.
-Așa este...
  Doctorul a intrat s-a uitat la săculețul de sânge care acum era gol.Mi-a scos perfuzia și mi-a spus că dacă are cine să mă ia acasă,pot pleca dar cu repaus la pat macar o zis și hidratare severă.Am ascultat indicațiile medicului și am plecat acasă...la Damon,cum i-au spus mătușii mele.

°°°Dădacă sub acoperire°°°Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum