°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 27

Am ajuns acasă la Damon,în continuare nu spunea nimic,m-a condus până la pat ,m-a acoperit și s-a așezat pe canapea.Eram prea amețită să mai spun ceva.
Dimineață m-am dus să fac duș și am luat o cămașă de-a lui pe mine.Când am ieși din baie el dormea.Mi-am pus până pe pieptul lui și am început să îl sărut pe gât,s-a trezit și m-a luat de ceafă și m-a sărutat,m-a tras peste el și m-a sărutat cu foc,mâinile lui erau pe tot corpul meu.Dintrodată m-a trântit pe canapea și s-a ridicat,s-a uitat la mine,a văzut că sunt îmbrăcată doar în cămașa lui,dar nu a zis nimic și a plecat la baie.Chiar atât de supărat era pe mine?
A ieșit din baie fără să schițeze un cuvânt,deja nu mai rezistam:
-Damon vorbește cu mine,nu mai suport tăcerea ta!Spune-mi ceva,orice,ceartă-mă,dar spune-mi ceva!!!
-Ce să îți zic Sabrina?mă asculți tu vreodată pe mine?Ce vrei să îți zic? Felicitări că era să mori seara trecută?
-Nu dar...
-Dar ce Sabrina?Tu nu înțelegi că nu vreau să pățești nimic?Ți-am zis că o să te apăr cu prețul vieții mele?De ce nu mă asculți?a țipat el nervos la mine.
Nu l-am văzut niciodată așa de nervos pe Damon,îi venea să spargă tot din casă.A trântit o lampa de veghe și a spart o cană.S-a îndreptat spre mine mai să-mi de-a una:
-Nu ințelegi că te iubesc și nu vreau sa te pierd?Acum când am găsit pe cineva care a trezit ceva în mine ce dispăruse cu mult timp in urmă?Ce fac daca tu dispari din viața mea?a țipat el din nou la mine și a dat cu pumnul în dulap facându-l țăndări.
Sângele îi curgea din pumni dar el nu simțea:
-Damon îmi pare rău!am spus eu speriată.
M-am apropiat de el și i-am luat mâna în mână mea.
-Sangerezi!
-Mă voi vindeca!
-Ești om pentru încă câteva ore, ai uitat?
-Ah,da!a spus el fără să simtă durerea.
-Nu ai bandaje ceva sau o trusa medicală?
-Ba da,este in baie.
Am fugit repede in baie,am găsit repede un bandaj, o apă oxigenată și betaină.L-am spălat cu apă oxigenată,l-am șters ușor cu betaină și l-am bandajat.In tot acest timp el nu-și lua ochii de la mine:
-Ești atât de frumoasă!Până și partea mea omenească este îndrăgostită de tine!a spus trăgându-mă la el în brațe.
-Te-ai calmat?
-Tu mă faci cel mai fericit,tu ești cea cu care uit ceea ce sunt și mă face să mă simt în largul meu.Ești minunată!
-Oh,îmi pare rău pentru tot!
M-a trântit in pat și și-a lipit trupul de al meu.Mi-a deschis nasturii de la cămașă iar săruturile lui lăsau fiori reci pe fiecare părticică a corpului meu.Fie că era om fie că era varcolac,eu eram a lui.
După desfrâul de dimineață,ne-am trezit pe inserate.Eu trebuie să plec.Damon m-a însoțit bineînțeles.
A doua zi am plecat împreună să o luăm pe Jess de la grădiniță.Am adus-o acasă dar cum Josh nu era, am așteptat-o noi pe Mara să rămână cu Jess.
La școală Josh nu-mi vorbea,nici măcar nu mă privea.M-am dus să-l caut pe Damon.
-Ce se întâmplă cu Josh de nu vorbește cu mine?
-Este supărat pe tine!
-De ce?
-Pentru tot ce ai făcut!
M-am dus la el în birou,Damon era în urma mea.Am trântit ușa și m-am îndreptat spre biroul lui,nici atunci nu voia să mă privească!
-De ce nu-mi vorbești?
-Ți-am zis că e supărat pe tine, lasă-l!a incercat Damon să mă oprească.
-Nu, lasă-mă!Vreau să aud din gura lui ce are de spus! Aseară nici nu m-am privit!
-Eram speriați Sabrina,doctorul a spus că se poate ca organismul tău să refuze sângele și nu mai e nimic de făcut...
Josh în continuare tăcea,s-a ridicat și s-a îndreptat spre un dulap.
-De ce nu ne-ai spus nimic?poate te puteam ajuta!
-Nu ați fi fost niciodată de acord!
-Pentru că îți vrem binele Sabrina!
-Toți îmi vreți binele dar nu faceți nimic!!!
-Și ce ai vrea Sabrina să facem?Să omorâm oameni?a spus Josh nervos.Ai complicat și mai mult lucrurile!Ti-am spus să stai deoparte!a țipat el la mine,dând cu pumnul în dulap.
-Femeia aia nu merită să se plimbe pe holurile școlii pentru ce a făcut!am spus eu cu lacrimi in ochi.
-Știm și noi asta,dar nu așa se rezolvă lucrurile.Mai rău le-ai înrăutățit.
-Văd că încurc lucrurile pe aici și sunt de umplutură,știți ceva,poate chiar aveți dreptate,poate chiar ar trebui să stau deoparte,oricum nu fac parte din peisajul vostru iar in lumea voastră nu sunt bună de nimic,așa este eu nu sunt ca voi!am spus eu întorcându-mă spre Damon.
-Sabrina...nu o lua așa...
-In lumea noastră ești totul!a spus Josh.
Damon a făcut ochii mari și s-a apropiat de el:
-Ce vrei sa spui?
-Sabrina in lumea noastră va fi mereu in pericol!Dușmanii lovesc mereu in ce îți este mai drag!
În momentul acela Damon la luat de gât pe Josh și l-a lipit de dulap:
-Eu o voi apăra cu viața mea și nu voi lăsa ca nimeni să-i facă vreun rău!a spus Damon nervos strângându-l pe Josh de gât tot mai tare.
Josh l-a împins până în peretele celălalt,eu eram între ei.
-Băieți gata!am țipat eu.
-Am văzut cum era să moară de atâtea ori din cauza ta!a țipat Josh la Damon.
Damon a vrut să se năpustească asupra lui din noi dar l-am oprit eu.
-Haide Damon,hai să plecăm.
-Și eu o iubesc pe Sabrina mai mult ca orice pe lumea asta,am protejat-o și am vrut sa fie in siguranță lângă mine din prima zi de când am cunoscut-o!
-Taciii!a spus Damon nervos,gata să se transforme.
-Dar nu i-am spus niciodată și am ținut-o la distanță tocmai pentru asta!
În secunda următoare Josh era peste Damon,la pământ il strângea de gât:
-Și ai luat-o de lângă mine definitiv!
-Gata Josh ajunge!am țipat eu trăgând de el să-l lase pe Damon în pace.
-Asta nu va rămâne așa!a spus Damon tras de mine afară.
Am plecat acasă singură,cu autobuzul, vegheată de Damon pe motocicletă.Am refuzat să merg cu el,voiam să fiu singură cu gândurile mele.
Am ajuns acasă și nici nu voiam să vorbesc cu Damon,am trecut pe lângă el și am intrat în casă.Am urcat în camera mea și m-am pus direct in pat.Gandurile îmi inundau mintea.Nu știam că Josh mă iubește atât de mult,dar nu a dat niciodată de înțeles că ar putea fi ceva intre noi, intradevăr mă proteja mereu dar din umbră,deși eu eram cu Damon el nu sa îndepărtat de mine nici o clipă,era mereu acolo pentru mine,și azi aflasem de ce.Eram confuză.Dar nu trebuia,eu il iubeam pe Damon,nu aveam nici o vină pentru sentimentele lui Josh.
A doua zi Damon mă aștepta în fața casei cu un trandafir frumos.Eram atât de fericită i-am sărit în brațe și l-am sărutat.
-Credeam că după ziua de ieri o să te schimbi!
-De ce?știai ce simte Josh?
-De când l-am întâlnit,un Alpha nu se înșală niciodată!
-Nu este vina mea pentru ce simte el,iar nici eu nu sunt vinovată pentru ce simt pentru tine.Te iubesc!
-Ahhh bobocelul meu și eu te iubesc!
Totul mergea la fel că înainte,eu și Damon ne iubeam la fel,Josh deși incerca să mascheze suferea,până când a început să se apropie o fată de el,o fată chiar de la mine din grupă.El îi dădea atenție și intră în filtrul ei,filtrau toată ora.Un sentiment de gelozie m-a cuprins când am trecut prin fața vestiarului și i-am surprins sărutându-se,Josh o sorbea din priviri.Dar eu?Eu de ce mă simțeam așa?
-Pentru că sângele lui curge prin vene tale!a spus Sabrina după ce i-am povestit.E normal!Dar tu ai iubirea lui Damon nu îi poți ține pe amândoi lângă tine.
Damon se comporta și el ciudat.Nu prea mai avea timp pentru mine,văzând că nu se întâmplă nimic nu mai era așa grijuliu.După ce mă aducea de la școală se grăbea mereu să plece.Nu îmi era bine.L-am urmarit intr-o seara și nu se duce acasă,se întâlnes cu o fată,o fată vârcolac.Nu i-am zis nimic,am crezut că îmi va spune.Gelozia creștea pe zi ce el era tot mai rece.
Intr-o zi când era lângă dulapul meu o fată simpatică cu par castaniu ochi căprui cu breton se oprește lângă noi și îi spune lui Damon:
-Multumesc pentru aseară,a fost magnific!
A plecat iar eu mă uitam la Damon.
-Aaaah pot să îți explic!
-Când aveai de gând să îmi spui?
-Despre ea?
-Despre lupoaică!
-Ști?
-Da!
-De unde?
-Te-am urmărit!