°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitotul 13

  ~Prima zi de școală!~
...și ultima mea zi liniștită.
  Bineînțeles deschiderea anului a fost organizată pe terenul din spatele școlii.Eram cu mătușa mea,care avea mai mari emoții decât mine.
   Domnul director a ținut în primul rând să ne vorbească despre ceea ce se întâmplase anul trecut în școală, în consecință securitatea severă pe care o vom avea.Directorul o căuta cu privirea pe mătușa mea iar când a găsit-o mătușa mea s-a roșit toată,noroc cu machiajul pe care il avea,altfel se dădea de gol.
   De altfel,domnul director ne-a prezentat și noii profesori care urma să ne predea.Sigur unu din ei este unul din oamenii lui Cal,mă așteptam să il văd pe Ron sau pe Diane,in schimb singurul pe care l-am cunoscut era Joshua.Eram exact ca un cameleon în momentul in care s-a prezentat.Nu cred că știa de mine,iar singurul lucru care îmi trecea prin minte în momentul acela era sa plec la altă școală.Matușa mea era mult mai ușurată când a aflat vestea.
-Ce bine, măcar vei avea pe cineva cunoscut,și care va putea sta cu ochii pe tine,să te protejeze,credeam că e o școală normală,a șoptit Lilith la urechea mea.
-De parcă nu va fi destul un alt om de aici cu ochii pe mine,doar e iubitul mătușii mele nu?am spus eu la fel de încet ca ea dar pe un ton tăios.
   După ce directorul școlii ne-a invitat în sălile de clasă sa ne cunoaștem profesorii,mătușa mea a plecat la servici.Deci am rămas singură, încercând pe cât posibil să nu dau cu ochii de Joshua.
   O fată simpatică avea părul castaniu închis, cu ochii verzi,parcă era păpușă căuta nedumerită sala in care urma și eu să intru.
-Bună,ști cumva unde este sala AI?a întrebat ea uitându-se la mine.
-Uite,aici!i-am zis și am intrat în sală.
-Aaa super m-a urmat ea.Eu mă numesc Davina,s-a prezentat ea întinzând mâna spre mine.
-Sabrina,îmi pare bine.
  S-a așezat în banca de lângă mine.Speranța mea de a scăpa de Joshua, gândindu-mă că va fi profesor la cei din anul 2,3 și 4 sau macar să nu predea materiile profilului la care eram eu,s-a spulberat in momentul in care intră în sală,iar fetele se topeau prin bănci.Era un tip frumos,nu puteam nega asta,dar îmi va încurca planurile.Când a dat cu ochii de mine,nu știam dacă să intru sub bancă sau dacă era mai bine să mă inghită pământul.A fost și el la fel de uimit să mă vadă,parcă era mai mult șocat.Vazând asta am prins curaj,poate e un avantaj,nu-și va risca meseria pentru o elevă de-a lui.
   S-a prezentat,ne-a povestit în mare parte despre ce vom discuta la ore.Ne-a pus și pe noi să ne prezentăm,dar când mi-a venit rândul mi-a spus să stau jos că mă cunoaște.Toata sala s-a holbat la mine iar fetele mă strefulgerau cu privirile.
-Este bona verișoarei mele!a spus el văzând tensiunea care se crease în sală.
  Toți au început să râdă în hohote.Atunci chiar îmi doream să intru in pământ.Abia așteptam să aud clopoțelul de salvare.
   Am ieșit din sală înainte lui când am auzit clopoțelul,roșie ca racul,m-am ascuns in baie.Ce putea fi mai rău?!
   Am ieșit din baie și fără să îmi dau seama am deschis ușa lovind pe cineva.Am închis ușa înapoi dar o mâna m-a scos afară.Stiam că am incurcat-o!Un băiat înalt,părul șaten închis cu ochii albaștrii,bine făcut,acum cu o lovitură în frunte,m-a tras ca pe o cârpă din baie și m-a zvârlit cât colo. Toată lumea de pe hol se uitau uimiți la noi,și nu știam de ce,nu făcusem nimic cu răutate sa fiu tratată așa.
-Hei!am spus eu indreptându-mă cu degetul amenințător spre el,cine te crezi să mă hărțuiești așa?
   Mă uitam la el, parcă era hipnotizat.Nu putea spunea nimic doar mă privea șocat de parcă văzuse o fantomă.
-Ai putea măcar sa îți ceri scuze!am spus eu lăsând totuși degetul jos.
  În continuare nu spunea nimic,doar mă privea.Cand s-a dezmeticit,trezit la realitate de către un alt băiat la fel de înalt dar cu părul negru și ochii căprui:
-Haide frate nimeni nu ți-a vorbit niciodată așa,cum îi permiți?Ești bine?a spus el ,punând mâna pe umărul băiatului care stătea ca o statuie în fața mea.
-Sunt bine,sunt bine!Are tupeu fata,a spus el pe un ton batjocoritor.
  Toți au început să râdă.Oare de ce?nu a spus nimic interesant.
-Bobocel cred că tu ar trebui să lași ciocul mai moale,aici eu fac regulile,tu ești cea care va trebui să își ceară scuze!
-Unde scrie?
-Vrei să îți scriu pe frunte?de acum încolo când mă vezi pe hol să mă saluți cu "Domnule" până te iert.
   M-am uitat urât la el,am rămas fără cuvinte,avea un tupeu jegos,și mai era și nesimțit.
-Poftim?derilezi sau ai băut ceva?cine te crezi?Pleacă din fața mea!am spus eu plină de nervi,dacă nu plecam din fața lui explodam și sfârșeam pleznindu-l.
   Am vrut să trec,dar m-a luat de mana,m-a trântit de unul din dulapurile de pe hol,și și-a pus ambele mâini deasupra umerilor mei,și cu trupul lui aproape de al meu,fața lui foarte aproape de a mea,nimeni nu avea curaj să spună nimic.
-Ți-am spus să ai grijă cum vorbești cu mine altfel nu te văd bine,mi-a spus apropiindu-și gura de gâtul meu.
  Atunci am simțit mirosul pe care l-am simțit și în seara în care am crezut că visez.
-Tu ești!m-am trezit spunând,uitându-mă in ochii lui.Tu ești cel care a fost la mine pe balcon,îți cunosc mirosul.
  La aceste cuvinte a tresărit s-a îndepărtat de mine și mi-a zis doar atât înainte să se îndepărteze și să plece :
-Ești dusă cu pluta fetițo!
-Ești un nesimțit! am spus eu.
  Davina a venit prin spatele meu,m-a tras de mână și mi-a pus mâna la gură.
-Taciii!!!Nu mai spune nimic! Vino!
  Acesta a rămas o clipă pe loc,era cu spatele la mine dar clar aștepta ceva ca să ia o decizie.
-Aud voci care spun că este cel mai puternic băiat din școală este in anul 4,este șeful echipei de rugby și nimeni nu l-a înfruntat până acum,haide lasă-l,este dur și cu fetele,nu lasă pe niciuna să se apropie de el,și se termină rău dacă nu încetezi acum.
Am impins-o pe Davina să mă desprins din brațele ei și m-am întors spre el,care era tot cu spatele:
-Nu mă interesează cine este ,dacă vrea respect va trebui să învețe să respecte,și n-am să-i permit să mă umilească așa.In fața mea cu această atitudine este un NIMENI!
  Toată lumea a rămas șocată,el nu avea nici o reacție.Toată lumea și-a văzut de drum,am luat-o pe Davina care era înfricoșată,și am trecut pe lângă el nepăsătoare.
  Când credeam că totul sa terminat și am scăpat,m-am trezit luată pe sus cu forța,și am aterizat pe o motocicletă,nu am avut timp să reacționez, că a și luat-o la goană in viteza.Țipam și înjurăm,dar în același timp mă țineam de brațele acelea pline de mușchi să nu cad.Gonea in viteză abia dacă mai puteam să respir.
   Când s-a oprit din viteză,in fața mea acei ochi albaștri mă priveau.L-am împins și m-am dat jos.
-Unde m-ai adus nenorocitule?Cum poți să te comporți ca un animal?!
-Calmeaza-te prințeso!Că nu ai unde sa te întorci!Până nu îți ceri scuze pentru toate cuvintele urâte,nu plecăm de aici!
-Asta s-o crezi tu!Eu am plecat!