°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 24

    Viitorul îmi pregătea multe dar eu nu eram pregătită niciodată.
   M-am întors la școală.Ii aveam alături mereu pe Davina,Damon și Josh,chiar și când nu trebuie.Stephanie s-a întors și ea cu gorilele ei ca și cum nu s-a întâmplat nimic.Prima dată când am văzut m-am îndrepta spre ea cu gândul să o sfâșii dar chiar în momentul acela Josh a trecut pe lângă mine,m-a întors din drum și aproape că m-am târât până în sală de clasă,am vrut să mă ridic dar Josh a fost foarte dur cu mine:
-Stai jos!a spus el nervos.
După ore am plecat cu el acasă.Fie că voiam să il văd fie că nu eram nevoită,Jess era la mijloc,în schimb pe Damon il evitam și il respingeam in repetate rânduri,dar el nu renunța.
-Ce voiai să faci azi pe hol?să o omori pe Stephanie?În școală?de față cu toți elevii?
-Da,am spus eu hotărâtă.
-Ei nu vor face nimic în școala,nici noi nu putem risca,și ți-am mai spus nu mai este războiul tău,ei pe mine mă vor.
-Dar părinți cui au fost omorâți nevinovați?am spus eu scoasă din minți și am inceput să plâng.Oprește mașina!
-Imi pare rău!a spus el privindu-mă cu milă.
-Oprește mașina am spus!
A opri mașina,nu ajunsesem acasă dar nici nu mai voiam să fiu dădăcită.Așa că m-am dat jos din mașină și am plecat sa iau microbuzul.Josh mă strigă dar eu nici nu mă uitam in urmă.Nu îmi puteam reveni după moartea părinților mei.Am făcut două ore cu microbuzul până acasă,plângeam în continuu.Stephanie îmi amintea mereu de ei,de felul în care au plecat de lângă mine și nu puteam accepta să nu o fac să plătească pentru asta.Din momentul in care mi-a omorât părinții mi-a declarat război ori muream eu ori ea.Doar asta aveam in minte.
  La agenție mergeam rar dar mergeam doar să mă antrenez,dl Cal nu avea nimic pentru noi atâta timp cât nici eu nu mișcam un deget.Era clar că plănuiau ei ceva își marcau teritoriul și locul de atac dar fără ca cineva să își de-a seama,erau mult mai atenți acum,dar eu aveam un plan mult mai bun,și speram să funcționeze.
   Eram cu Davina în weekend la mine:
-Fă acel scut să nu ne audă ureche de vârcolac,i-am spus eu nerăbdătoare.
-Okay,a spus ea gesticulând și spunând o incantație.
-Auzi dar noi nu putem să îi luăm puterile lui Stephanie?Nu există o vrajă ceva?Și tu ești o vrăjitoare destul de puternică,ai spus că ai strămoși puternicii care ți-au dat puterile lor,ceea ce Stephanie caută.
-Nu am mai încercat asta,știu doar că am nevoie de o sursa mare de putere.
-Adică de un vârcolac...Of!
-Ii rugăm pe Damon și Josh să ne ajute.
-Nici nu vreau să afle.
-Să știi că Damon e distrus, suferă enorm după tine.
-Și eu sufăr din cauza lor Davina!
-Nu este vina lor Sabrina,tu te-ai băgat singură în asta recunoaște.
-Dar Stephanie mi-a omorât părinții din gelozie...
-Și pentru că nu a primit puterile!
-Deci încercăm și fără ei?
-Și de unde iau putere?
-De la gorilele ei!Cât ar dura?Pumnalele pe care mi le-a dat Lara a spus că in jur de o oră le va chinui sufletul!
-Nu știu dacă ajunge,este o vrajă grea și durează,și dacă nu va funcționa ne va omorî!
-Mda...așa este...of!
-Dar am ceva care ar putea să o oprească pentru ceva timp să nu își folosească puterile.O brățară fermecată care îi ia magia.Deci dacă am rapi-o și s-ar trezi ar avea barațara.
-Exact și atunci vei putea sa faci magia în liniște!
-Dar o sursa de putere tot îmi trebuie!
-Nu mă poți folosi pe mine?
-Dar durează!
-Nu contează,ai spus că și dacă se va trezi nu își va putea folosi magia.
-O să mai citesc despre asta și îți spun.
-Bine.
  Era deja iarnă spre toamna timpul trecea atât de repede,iar mie îmi era dor de cineva,de cineva care mă făcea să râd,să zâmbesc,să mă simt eu.De când l-am îndepărtat de mine simțeam că il voi pierde pentru totdeauna.Davina avea dreptate nu este vina nimănui pentru ceea ce făcusem eu,în ceea ce mă băgasem eu.Parcă îmi auzea gândurile.
  Eram din nou la mătușa mea acasă era vacanță.Deși era frig pentru prima dată am ieșit pe balcon,nimic nu se schimbase aceeași ochi nu au început niciodată să mă privească.Lumina lunii îi făcea luminată calea spre mine,am șoptit încet"Mi-e dor de tine".Intr-o clipă Damon era la gardul meu,sub balconul meu,il priveam vrăjită,ca Julieta pe Romeo.Iar dintr-un salt a fost lângă mine.Știam că acea iubire nu va muri niciodată,va fi mereu a mea.
-Ce faci?ești bine?
-Vino!l-am invitat eu în camera mea.
-Mda este destul de frig afară.
-De parcă tu ai simțit frigul.
-Nu,dar tu...a spus el apropiindu-se de mine și punându-și mana după gâtul meu.
  Il priveam in ochii seducătoare,il doream și n-am mai rezistat l-am sărutat eu de data aceasta.Pasional și apăsat,cu toată puterea mea.M-a strâns în brațe iar o lacrimă i s-a prelins pe obraz.
-Mi-a fost foarte dor de tine bobocelul meu!mi-a spus el uitandu-se cu dragoste la mine și dându-mi părul după ureche.
-Și mie!i-am răspuns eu sărutandu-l din nou.
  Inima a început să îmi bată când mâinile lui se plimbau pe tot corpul meu,nu mai era nici o îndoială că il doream.Săruturile lui erau peste tot corpul meu,halatul meu din dantelă s-a prelins pe corpul meu lăsândumi-l gol,fiind ispită pentru "Adam"al meu care s-a lăsat căzut în păcat cu mine până în zori.
  Damon a fost atât de tandru cu mine,mă simțeam femeie,mă simțeam dorită mă simțeam iubită.
-Te iubesc!!!mi-a șoptit el la ureche dimineață.
  Așa m-am trezit eu în această dimineață ca niciodată,l-am luat în brațe și i-am zis :
-Și eu te iubesc!
-Acum ești doar a mea,ești lupoaica mea!
-Doar a ta!
-Promiți?
-Promit!
  Înainte că Damon să apuce să plece nici nu știam cât este ceasul,Lilith a intrat peste noi,dar când ne-a văzut a ieșit și doar atât a spus după ușa între deschisă:
-Va aștept jos la micul dejun!
  Eram îmbujorați că racul amândoi.Am făcut repede dus amândoi și am coborât în bucătărie,amândoi cu capetele in jos de rușine,ne-am așezat la masă.Matușa mea era vizibil nervoasă,trântea,arunca ne-a aruncat farfuriile in față,nu știam ce să spunem,am incercat eu:
-Lilith uite,îmi pare rău dacă...
-Nu e nevoie,m-a întrerupt ea.
-Dnă Lilith..ăăă...nu voiam să aflați așa...se bâlbâia Damon.
-A fost pentru prima dată și ne-am lăsat duși de val...am continuat eu.
  Era cu spatele la noi am crezut că arunca cu ceva in noi,dar s-a întors la noi,și-a pus mâinile pe masă și cu ochii ațintiți spre noi a zis calmă:
-Va-ți protejat?și a început să râdă.
-Oh..dnă Lilith asta era.. a spus Damon ușurat.
-Haide mătușa ne-ai speriat,ce naiba!am spus eu rușinată.
  Am luat cu toții micul dejun,am râs am glumit,Lilith mai arunca câte o glumă spre noi.
-Fata mea acum e femie!Fata mea acum e femeie! cânta Lilith prin casă.
-Lilith!!! termină!mă faci să mă simt prost și este și Damon aici.
-Nu e aici cu noi!E la baie.
-Ai uitat că e vârcolac?
-Aaa și aude tot!Scuze!