°°°Dădacă sub acoperire°°°

Capitolul 15

-Bună,ce faci,cum de nu ai plecat acasă?ultima oră ai avut-o cu mine și trebuia să fi plecată de o oră și ceva!a inceput el.
-Acum trebuie să îți dau explicații?i-am răspuns eu.
-Mă eviți sau mi se pare?
Nu i-am răspuns la întrebare.
-Uite știu că ești deranjată de faptul că îți sunt profesor,nu știam nici eu,a continuat el.Sau este vorba de puștiul acela din anul 4?
-Poftim?
-Crezi că nu am aflat?Stephanie ar face orice să te îndepărteze de el! Încearcă să ajungă la tine prin mine.
-Stephanie e o fată frumoasă, recunoaște!
-Este foarte frumoasă și deșteaptă!fiind șefa majoretelor petrecem mult timp împreună.
-Da,mă bucur!
-Tot nu m-ai iertat?
-Despre ce vorbești?
-Unde este lănțișorul de la mine?de ce nu il porți ?văd că nu porți nimic la gât!
-Aaa este in geantă!am uitat de el.
-Okay...
-Oh,îmi pare rău,chiar am uitat!
-Nu este nici o problemă,este alegerea ta!
  Ajunși acasă am intrat fiecare în camera lui.Eu m-am împrăștiat în pat,exact așa cum am ajuns, îmbrăcată.M-am dezmetici:mâine plec la mătușa mea,era weekend.
  Mi-am făcut repede un duș,și mă pusesem să dorm.A doua zi am luat micul dejun cu toții,Mara a făcut o omletă atât de bună,și ca să nu mai vină mătușa mea fiind și ea obosită,am plecat cu Josh și Jessi.Josh nu m-a întrebat nimic tot drumul,nici măcar indicațiile,știa unde trebuia să ajungem.
-De unde ai știut că aici locuiesc?am spus eu când a oprit in fața casei.
-Mara mi-a spus,a răspuns el liniștit.
-Ieiii am ajuns!!a spus Jess entuziasmată și trântind ușa.
Mătușa mea ne aștepta pe terasa din curte cu o limonadă rece,exact de ce aveam nevoie.Mi-am dus bagajul sus in cameră,și m-am alăturat grupului.
  -Și cum este la școală draga mea?Am auzit că participi la concursul de" Miss",a inceput mătușa mea.
-Da...nu contează,nu știu ce a fost in mintea Davinei.
-Davina este prietena ta?
-Da,este o fată super,ne-am împrietenit din prima zi.
-Super mă bucur că te-ai acomodat.
-Ah!a exclamat Josh.Imi spune-ți și mie unde este baia?a spus disperat,se murdărise cu cremă de ciocolată din prăjiturile făcute de mătușa mea.
   Jess a inceput sa râdă.
-Arată-i Sabrina, băiatului unde este baia,mi-a indicat Lilith.
-Aaa,bine!
- A stai,domnului profesor!a spus mătușa mea râzând dubios.
   I-am arătat unde este baia și am vrut să mă întorc,dar m-a strigat Josh că nu găsește prosop.Intradevăr nu era prosop la baie.I-am dat un prosop si am vrut să plec.S-a șters pe mâna și la pus după mine ca o funie și m-a tras spre el.L-am privit rușinată in ochi și i-am zis:
-Joshua,ce faci?
-Spune-mi Josh!a spus el apropiindu-se de mine.
-Te rog, încetează,am spus eu și încercând să-l împing,dar în zadar.Nu cred că vrei sa faci asta,nu ar fi un risc prea mare să ai o relație cu una din elevele tale?
-De ce mă respingi?
-Ai putea avea orice fată din liceu,toate sunt topite după proful de sport,am spus eu accentuând ultimele cuvinte.
-Da,așa este,a spus el eliberându-mă din strâmtoare.De ce aș pierde timpul cu o puștoaică care nu știe ce vrea.
-Exact!am spus eu ieșind din baie.
El în urma mea,mi-a pus mâna pe șold în treacăt,facându-mă să tresar,și s-a îndreptat spre masa unde erau mătușa mea și Jess.
  Nu mai înțelegeam nimic,ce voia el de fapt de la mine?Ba se comporta frumos,ba îmi trântea câte o fraza care mă făcea să mă simt prost.Nu știam cum să mă comport cu el,dacă il evitam nu era bine,dacă ii dădeam atenție mă îndepărta el.Intr-un final a plecat.
   Stăteam liniștită în camera mea,citeam,când primesc mesaj de la Lara.Imi dăduse niște coordonate și m-a rugat sa verific.Am inventat o scuză mătușii mele,i-am zis că mă văd cu Davina și am plecat spre locație.Am ajuns in fața unui bloc părăsit,in jur era numai câmp și dealuri.M-am dus prin spatele blocului,și am început să cercetez zona,mi-am pus hanoracul pe mine și cu gluga in cap și am intrat în clădire.Era o liniște îngrozitoare,mă speria.Cu ochii în patru am înaintat în încăperile îngrozitoare ale acestui bloc care stătea să se dărâme.Am ajuns in fața unei uși care cred că duce spre subsol.Din spatele uși se auzi o voce groasă și gravă:
-Incompetenților!!! dușmanii se află chiar lângă voi și nu puteți să vă dați seama cine sunt?
-Nu am simțit nimic în neregulă in școală la nimeni,a răspuns o voce de fată cunoscută,dar nu puteam să văd.Am ieșit afara,fără să fac gălăgie și am căutat intrarea de afară în subsol.Când am găsit-o,erau niște uși de lemn și cu un mâner gros de fier care le ținea închise pe dinafară.M-am apropiat și am încercat să văd dacă aceleași voci se aud la fel de aici,nu se auzea absolut nimic,se vedea in interior printre lemnele din care era făcută ușa.Era o încăpere goală,poate era mai departe de încăperea în care erau cei pe care trebuia să îi urmăresc.Le-am deschis încet,m-am uitat atent in încăpere,liniște.Aud pași,scot repede capul pe uși și aud niște pași,se auzeau din interior se îndreptau spre ieșire.Am tras ușile peste mine,iar in viteză cu care le-am tras s-a blocat închizătoarea pe dinafară.Auzind mai aproape pașii,m-a dat din fața ușilor știind că se vede prin ele,și m-am ascuns după niște lăzi mari.
-Verificați peste tot in jur să nu fim descoperiți,adulmecați tot!a spus aceeași voce de bărbat gravă.S-au auzit pași peste tot,că o furtună, parcă zburau oamenii care cercetau zona.S-au oprit niște pași în fața ușilor de la subsol.
-Sunteți siguri că nu ați găsit nimic?a spus bărbatul.
-Da,nu simt nimic,a spus un băiat.
Nici nu respiram.Inima îmi bătea foarte tare,nu mă putea liniști.Când deodată nu se mai aude nimic,absolut nimic,am auzit mașinile care se îndepărtau.Aflasem doar că Stephanie este implicată în asta.Vocea aceea era la fel ca cea din seara precedentă.Am aprins blițul de la telefon era ca un fel de spălătorie încăperea.Am forțat ușa de lemn,nimic eram blocată în această încăpere.După containerele​ imense se vedea o balama,sigur era o ușă acolo.Era un container unul peste altul,erau grele,dar trebuia sa ies așa că l-am forțat pe cel de deasupra să il dau intro parte să il pot muta și pe al doilea,dar nu știu cum am avut ghinionul că era pe margine pe jumate și se întoarse cu fața spre mine și parcă m-a înghițit când a căzut peste mine cu tot cu haine prăfuite.Nu puteam să-l clintesc,eram acoperită cu haine.Am auzit un zgomot puternic,containerul parcă a zburat,iar eu îmi dădeam jos disperată hainele căzute pe mine.Abia dacă mai puteam să respir.Când mi-am revenit,ușa era deschisă de afară,îmi era și frică să ies.Sigur m-au găsit.Am scos capul afară,motociclistul meu era la câțiva metri la depărtare de mine,fără să se uite la mine a plecat.M-a salvat.Am ieșit cu grijă și cu ochii în patru ,și până la șosea m-am scuturat de praf și tot aveam.Am luat un taxi și am plecat acasă.Matușa mea dormea pe canapeaua din living,am urcat repede la mine in camera,am făcut repede un duș și mi-am aruncat hainele la spălat.Nu-mi venea să cred ce se întâmplase.Puteam să mor, dacă acel băiat misterios nu mă salva.Dar ce căuta acolo?Era un om de-a domnului Cal,oare?
   Am adormit.