10 ochi mă privesc. Sunt legat de un scaun și nu pot face nimic. Cred că acum s.a terminat... Vocile celor 10 ochi vorbeau. Deși îi auzem,nu.i ascultam. Deși a trecut o săptămână,de când ea a plecat,tot schimbat am rămas. Totul este de parcă nu aș fi aici,de asta au reușit să mă prindă...
-Ce să facem cu tine?
-Jake,mai bine ai vorbi. Unde sunt?
-Ce să fie?
-Nu fă pe.a prostul cu noi,băiete!
-Nu știu!
-Ba știi!
O voce puternică se auzi și lovi în masă.
-Vorbește! Știm că știi că tipa a dispărut cu cei 95...
-Poate că au dispărut,dar nu împreună.
Se pregătea să mă lovească când secretara trânti ușa și.i anunță vizita iminentă a Admisului Suprem,Olso Haris. Cei cinci 5 nebuni mă părăsiră.
<< Serios? Până și ei m.au părăsit?>>
În tocul uși se ivi Iris.
Sărim pe geam. Fugim.
Fugim. Fugim. Ne oprim. Deschid capacul.
-Merci! Dar de ce?
-Nu mai ești singur. Vreau să.ți prezint pe cineva. Vin.o!
<<Nu pot să cred,mă ține de mână,cred că am să leșin!>>
Mergem. Mergem.Ne udăm. Ne oprim. O voce răsună de după colț. O voce temătoare,dar totuși puternică.
-Prieten sau dușman?
-Prieteni,Cool.
Înaintăm. Ne oprim. Urcăm. Eram în depozit??
-Bine ai venit,Șefu!
-Ce?
-Jake,ei sunt Cool,Mike și Zoe. Nu mai ești singur.
CITEȘTI
Știam de la început
MaceraÎntr.o lume a roboților și.au făcut loc niște rebuturi umane,care fură,lovesc,dar trăiesc și luptă pentru libertatea rasei lor
