Floare De Nu Mă Uita

De ce mie?

   Nu știu ce am făcut aseară, dar știu că atunci când m-am trezit eram plină de tort și aveam o felie de pizza în sutien. Nu știu cât de multă șampanie am băut, având în vedere că mie nu îmi place alcoolul. Probabil că după două guri eram tăvălită pe jos și vomitam limacși. Ocolind acest subiect nu doar eu eram plină de tort, ci și restul persoanelor din încăpere, care toți dormeau pe podea.
   - 'Neața, băieți! În văd cum unul câte unul ridică câte o mână.
   - 'Neața, Bella! Spune George încercând să se ridice de jos. Ce naiba a fost aici? A venit potopul?
   - Dacă noi suntem potopul, atunci da, a venit. Ajutați-mă să strâng.
   - Chiar trebuie? Le arunc câte o privire, după care se ridică toți de jos.
   În jumătate de oră tot studioul era curat, iar eu am plecat să îmi strâng lucrurile de la mătușa Eveline, apoi urma să mă întorc din nou la studio ca să încărcăm albumul. Slavă Cerului că nu am mai dat nas în nas cu Pete, dacă îl mai văd o dată mă jur că îl arunc în fața metroului. L-am luat pe Jiggy cu mine să mă ducă și să mă aducă de la studio, lucru care nu l-a prea încântat, dar cu toate astea a acceptat. Când ne întorceam la studio stăteam pe locul din dreapta și priveam la razele de soare care începeau să strălucească cu toată puterea.
   - Mulțumesc, Ziggy!
   - Pentru?
   - Pentru tot, pentru că ești lângă mine, pentru că m-ai ajutat.
   - Hei, nu trebuie să îmi mulțumești, eu trebuie să îți mulțumesc că ai făcut-o pe mama fericită. Nu a mai fost așa de când a plecat sora mea.
   - Știu că nu ar fi cazul să întreb, dar de ce au renegat-o?
   - E greu de spus renegat, mai mult ea a plecat. Sora mea e mai mare ca mine cu 3 ani, ceea ce i-a dat dreptul să plece când a vrut, mama nu a fost prea încântată de decizia pe care a luat-o și a avut loc o ceartă urâtă între ele două, sora mea și-a făcut bagajele și a plecat.
   - Iar ea unde e acum?
   - Aici, în New York, este patroana unui restaurant de fițe, unde mergem deseori să mâncăm când suntem la studio. În urmă cu un an s-a căsătorit cu un moș cu 25 de ani mai bătrân, iar ea presupun că acum are un amant pe care îl ascunde în dulap de câte ori are ocazia.
   - Voi mai țineți legătura?
   - Da, am fost la nunta ei, dar mama nu. Mi-a spus-o cu gura ei că s-a căsătorit numai pentru bani și nimic altceva. Iar acum e pe cale să divorțeze și să se căsătorească cu amantul ei, îl cheamă Pete, inima mea o ia la goană când aude numele ăsta, iar creierul începe să lege povestea.
   - Pete? Și cum îl mai c-cheamă? Spun eu agitată.
   - Cred că Johnson, de ce? Îl cunoști?
   - A, nu, doar mi se pare cunoscut numele.
   Se lasă o liniște de mormânt, din cauza că eu nu îi mai răpsundeam și încercam să nu leșin. Oare ar trebui să-i spun că sora lui se va mărita cu un criminal? Poate ar trebui să nu mă bag, dar și el s-a băgat în viața mea, nu pot să-l las să-și bată joc de fosta mea șefă. Da e adevărat când am pus toată povestea cap la cap, mi-am dat seama că și eu sunt prinsă în povestea lor, deși nu ar trebui să îmi pese. Iar acum au apărut alte întrebări la care poate nu o sa aflu niciodată raspunsul. Pete mă urmărea de când eram în Canada? A așteptat să vin aici? I-a spus surorii lui Ziggy cine sunt și de aceea m-a pus să spăl toalete? Cu fiecare minut care trece în capul meu se nasc mai multe întrebări decât aș putea duce, noroc că în momentul când mașină a oprit în parcare, memoria mea s-a șters.
   - Ești gata? Îmi deschide portiera și îmi întinde o mână.
   - Inima mea e în gât, deci cred că da.
   - Atunci hai să mergem. Am intrat în clădire cu picioarele tremurând, când am ajuns sus băieți stăteau pe fotolii și mă așteptau.
   - Ce a durat atât? Întreabă Scott.
   - Mi-am făcut duș, eram plină de tort și de ketchup.
   - Ești gata?
   - Probabil, dar emoțiile se varsă.
   - 1... 2... 3... Gata, se încarcă, dau drumul aerului care l-am ținut în mine timp de trei secunde. O să vezi că am avut dreptate.
   - Sper să fie cum spui tu. Mai e 11% și s-a încărcat.
   - Nu fi așa stresată, adică ai fost foarte activă pe site-urile de socializare, e imposibil să nu ai fani, acum te rog, inspiră, apoi expiră. Te-ai liniștit?
   - Poate, Ziggy își dă ochii peste cap și suspină. Gata, e încărcat... e încărcat... am început să țopăi.
   - Bella, dacă mai țopăi mult pe aici pierzi avionul.
   - Da, scuze, ma duc să-mi iau geanta. Cine sună la un taxi?
   - Te duc eu, se oferă Ziggy.
   - Perfect, mulțumesc. Mergem?
   - Pe tine te aștept.
   Aeroportul era la vreo 15 minute departare de studio, suficient încât să dea ghinionul peste mine, de ce spun asta? Un sigur cuvânt, Pete. Ne-a spart cauciucul de la mașină cu un singur glonț și am ricoșat într-un semafor. De unde știu că era Pete? Păi l-am văzut în oglindă într-o mașină neagră. Ziggy avea o rană gravă la cap, iar eu aveam o leziune minoră deasupra sprâmcenei. Ziggy stătea inconștient la volan, iar eu am coborât din mașină. Mă învârteam să văd unde e dușmanul meu.
   - Haide, Pete, știu că tu ai fost. Unde ești?
   - Dar sunt aici, stătea sprijinit de un stâlp cu o mână în buzunar, răsucind pistolul pe degetul arătător.
   - De ce ai făcut asta? De ce ai făcut asta?
   - Încă nu înțelegi cum stă treaba pe aici. Ești așa proastă.
   - Nu eu sunt cea proastă aici, tu ești. Tocmai l-ai rănit pe fratele, iubitei tale, idiotule!
   - Ziggy?
   - Exact, Ziggy.
   - Și ce mai aștep... De unde știi că e fratele iubitei mele?
   - E foarte simplu, mi-a spus despre sora lui, după a fost simplu să le pun pe toate cap la cap.
   - Sună la ambulanță idioato!
   - Tot eu sunt idioată? Ce ar fi dacă ar afla scumpa ta iubițică că erai pe cale să îi omori fratele?
   - Dacă spui ceva, vei avea de aface cu mine.
   - Ce am de pierdut? Oricum te ți-i după mine. De râie pot scăpa, dar de tine ba. Și totuși... Voi suna la ambulanță, pentru că țin la Ziggy, dar la tine nu, o dată ce mătușa Eveline va veni la spital și va afla cine a făcut asta, o să vă arunce în Mississippi și pe tine și pe iubita ta. Alo? Bună ziua! Trimiteți-mi o ambulanță aproape de aeroport, a avut loc un accident de mașină. Și un echipaj de la criminalistică dacă se poate. Mulțumesc! La revedere!
   - Poliție? Nu, nu poliție.
   - Mai bine ai pleca, dacă nu vrei să te prindă, a ieșit din poziția lui confortabilă s-a urcat în mașina lui și a luat-o la goană. Eu in schimb merg pe partea lui Ziggy. Uite ce ți-a făcut, îi ridic capul de pe volan.
   - Bella... de unde îl cunoști... pe ăla?
   - Nu are rost să îți povestesc acum. Uită-te la tine, ești plin de sânge.
   - Sunt... bine, îmi ia mâna de pe rană lui. Acum... spune-mi de unde... îl cunoști?
   - E fiul fostului meu tată vitreg. E o poveste lungă, el a provocat accidentul.
   - Deci îl cunoșteai.
   - Da, dar nu am zis nimic. Îmi cer scuze.
   - Și acum a fugit...
   - Mda, uite vine ambulanță.
   - De ce ai chemat-o?
   - Ziggy, te rog. După ce merg cu tine la spital am fugit la aeroport.
   - Nu...
   - Nu ce?
   - Nu mai veni cu mine, mă descurc.
   - Ești sigur?
   - Da, îmi spune urâcându-se în ambulanță. Zbor fără turbulențe.
   - Mulțumesc! Salut-o pe mătușa Eveline, spun până să se închidă ușile.
   Iată-mă golind portbagajul mașinii lui Ziggy și încărcându-mi bagajele într-un taxi. Ce mai zi. Cât de idiot mai e și ăsta? Nu are rost să mă gândesc, singurul meu scop e să ajung la aeroport fără să pierd avionul.