profesorul // zayn malik

29

  

    Adelin

   Grăbită din cauza presiuni care apasă în mine doar la gândul că pot întârzia din pricina faptului că Zayn, la rugămințile mele, a parcat la câțiva metri de liceu, acesta fiind un motiv bun pentru relația noastră. Sincer nu aș fi vrut în ruptul capului să-l dezamăgesc pe Zayn chiar dacă mi-a explicat că nu se va întâmpla nimic dacă lumea mă vede cu el, dar neliniștea este mereu prezentă în sufletul meu și intențiile mele nu sunt rele, chiar vreau ca totul să fie bine și, bineînțeles, nu vreau ca Zayn să fie implicat în multe probleme care sigur îi va strica viitorul. Totuși, urăsc faptul că mereu gândesc negativ și că nu pot să scap de frica care bântuie fiecare colț al minți mele. Îmi doresc să nu mai fiu atât de
neîncrezătoare în mine și să văd esența bună din această situație. Trebuie să am încredere în iubirea pentru Zayn și să demonstreze că orice se va întâmpla va fi bine, fie alături de el, fie nu.

     Ajung până la urmă în incinta școli, sesizând că unele gânduri te pot face să pierzi contactul cu realitate și să te trezești la locul potrivit și într-un timp prielnic în cazul meu desigur. Poate că am acționat corect pe plan rațional, dar încă am o mică reținere în inima mea care simte că, oarecum, Zayn este supărat și nu știu din ce motiv. Dimineața era complet schimbat și rece în ciuda apelativelor lui care îmi trezea din când în când un mic zâmbet. Nu știu ce l-a determinat să-și schimbe starea de spirit atât de repede și sincer simt nevoia sa aflu, dar din cauza comportamentului lui mult prea agresiv, simt că mai bine aș lăsa lucrurile să se calmeze între noi.

   Intru în clădire, observând câțiva elevi pe hol care se pregătesc pentru ore, acesta fiind un lucru bun pentru mine, chiar dacă sunt pe punctul de a întârzia. Măcar prima oră nu o am cu Zayn, deci este un avantaj pentru mine să nu primesc pedepse care au devenit un obicei pentru el, cât și pentru mine.

  —Domnișoară Adelin?

  Ochii mei se măresc, respirația mea devenind neregulată la auzul acestei voci mult prea cunoscute. Din zi în zi, simt că tot ce se întâmplă este împotriva mea și sincer ar trebui să fiu mai previzibilă în acestă situație nefavorabilă pentru mine.

—Da Domnule Malik? îl întreb în timp ce mă apropi de el, încercând să nu atarg atenția elevilor de pe hol.

—Nu trebuia să fi la oră? îmi șoptește, observându-i pumnul cum se încordează, posibil din cauza că nu are cum să mă atingă de față cu toată lumea, acest fapt făcându-mă să zâmbesc inofensiv.

—Bună Adelin!

  
   Observ o prezență în dreapta mea care mă întrerupe din schimbul meu de replici cu Zayn. Cei drept, chiar aveam nevoie de un mic ajutor să scap de această tensiune care este destul de înconfortabilă pentru mine.

—Oh bună dimineața domnule Malik!

  Zayn se rezumă doar la un gest, ochii lui privind atent mișcările lui Adam.

  —Discutăm în ora domnișoară Adelin, vei întârzia. La revedere.

   Sufletul meu primește această replică în cel mai dureros mod cu putință. Simt că este deranjat de toate gesturile lui Adam și nu-l condam atât timp cât avem o relație. Mă doare că nu putem să fim apropiați din această cauză și chiar vreau să-l văd fericit în ciuda faptului că primesc o atenție considerabilă de la Adam.

—Mergem Adelin?

  Adam mă trezește din gânduri, aprobând din cap și urmându-l până în sala de curs.

Zayn

  Analog la tot ce se întâmplă, simt că ar trebui să-i dictez inimi să nu mai fie atât de afecată de tot ce se întâmplă. Mereu am mers pe principiu contra geloziei și pur și simplu am găsit acest sentiment ca fiind unul copilăresc atât timp cât ai încredere în persoana iubită. Cred cu tărie că Adelin nu ar fi în stare să încalce jurământul iubiri noastre și că tot ce face este pentru binele nostru....

****

  Și a venit ziua în care postez în sfârșit și arât și eu că încă mai trăiesc. Da știu că nu este inspirat, dar faptul că se apropie simulările nu prea este un lucru bun pentru activitatea mea pe această aplicație.
Ne vedem data viitoare :)