profesorul // zayn malik

71

Ora 23:00. Totul pare așa de limpede, ca o scenă ancopaniată de muzicalitatea mută a întunericului care înconjoară toată natura moartă a sufletului necurat. Pășesc. Această latură ascunde descrierea unui singur motiv, iubirea. Decizia susținută de ideia plecări este mistuitoare. Adevărul doare în acele mai mari părți ale vieți și nici nu pot să devin o parte care schimbă acel adevăr. Pur și simplu nu fac parte din existența perfectă. Sunt imatură psihic și prefer să devin matură pe alegerile mele.

Cobor scările alături de bagaj, o lacrimă alunecând pe obraz meu palid. Mă întreb ce va urma dacă fac acest pas. Oare mama o să acționeze în așa fel să fiu găsită pentru liniștea ei? Posibil răspunsul ar fi da. Mama este o femeie foarte protectoare, deși nu arată acest fapt în fața mea tot simt grija ei parentală.

Mă încalț și fără să mai pierd timpul deschid ușa, răcoarea serii făcându-mă să simt frigul cum îmi străbate tot corpul. Îl aștept. Îl aștept cum mi-a promis. Inima dansează doar din pricina acestui gând.

Mă uit atentă pe drum și schițez un zâmbet sincer atunci când observ mașina lu cum se oprește în dreptul casei mele, mergând imediat spre ea. Eram convinsă că nu mă va lăsa în voia sorți așa cum au mărturisit persoanele fără inimă.

Ochii mei fac imediat contact cu al lui în momentul în care coboară din mașină, instinctul meu împingându-mă să-i cuprind talia cu mâinile mele, capul meu așezându-se pe pieptul lui.

-Observ că ți-a fost tare dor de mine iubito!

Zâmbesc când îi aud vocea angelică, strângându-l mai mare în brațe.

-Nici nu ai ideie.

Mâna lui îmi mângâie spatele într-un mod liniștitor, privirea mea ridicându-se la fel ca un copil mic. Vreau să-l sărut, dar problema nu-mi dă o speranță prea mare din cauza înălțimi lui. Strâmb din nas, încercând să-l conving din priviri ce îmi doresc.

-S-a întâmplat ceva?

Chicotește, privirea mea coborând pe pieptul lui.

-Hai în mașină iubito, este destul de frig și nu vreau să răcești.

Îmi ia bagajul din mâna, ducându-se spre porbagaj, lăsându-mă să intru în mașină. Mult mai bine, deja înghețasem.

Îmi pun centura, privirea mea fiind axată pe Zayn din toate punctele de vedere. Cercetez. Este îmbrăcat într-un tricou negru și blugi negri, părul lui fiind de data asta ciufulit, atenția lui fiind acordată numai pe drum. Este atât de schimbat. Nu seamănă deloc cu domnul Malik autoritar de stil comunist. Tocmai îl cunosc pe adevăratul Zayn și această noutate este favorabilă.

-Ești bine iubito?

Mâna lui se așează pe coapsa mea, tresărând la acest contact.

-Da iubitule, sunt bine.

Zâmbește cu mândrie la apelativul meu care îl descrie în momentul de față.

-Atunci de ce te holbezi la mine de parcă am făcut ceva greșit?

Râde în timp ce mă foiesc în scaun, mintea mea fiind doar la faptul că m-am dat de gol. Nu puteai să fi mai discretă? Se pare că vocea mea interioară batjocorește situația, fiind opusul meu. Mă simt atât de penibilă.

-Nu mă holbam la tine!

Spun cu o tentă de nevinovăție. Spre apărarea mea pot mărturisit că el este prea frumos încât să nu fie trecut cu vederea.

-Nu, doar te uitai.

Îmi dau ochii peste cap, uitându-mă pe geam. Este atât de enervant uneori încât îmi vine să-l arunc din mașină. Totuși am găsit o nouă latură. Zayn este copilăros.

***

-Am ajuns iubito!

Mă dau jos din mașină, închizând ușa în urma mea, căscând. Cei drept somnul și-a pus amprenta pe corpul meu, iar acest lucru mă face să cedez prin dorința de a mă odihni. Totuși trebuie să uit de aste gând și mă axez pe Zayn care, spre mirarea mea, este deja cu bagajul meu în mână, venind spre mine.

-Ți-e somn?

Mă încrunt. De ce sunt așa de prostuță?

-Cum de ști totul?

Își împreuneză mâna cu a mea, deschizând ușa casei.

-Fața ta exprimă acest lucru asta plus că ai căscat de prea multe ori.

Lasă bagajul pe canapea, mintea mea fiind la răspunsul lui. Omul acesta este atent la toate.

-Bine că tu nu pari obosit.

Șoptesc cu speranța că nu va auzi afirmația mea.

-Vino la mine iubito!

Își întinde brațele, făcând ca atare iar în următoarea secundă mă trezesc sus în brațele lui, picioarele mele înconjurându-i imediat talia cu scopul de a nu face contact cu podeaua. Îmi așez mâinile pe umeri lui, zâmbind în timp ce el se îndreaptă spre camera lui presupun.

-Mai bine?

Întreabă cu o tentă de amuzament.

-Mult mai bine.

Mormăi, buzele mele plimbându-se pe gâtul lui, mușcând ușor o parte din el, sugând și lingând. Se pare că nu va scăpa de acest semn prea curând.

Îi aud gemătul provocat de mine, starea de euforie compleșindu-mă imediat încât abia realizez că sunt pe pat, el fiind deasupra mea.

-Se pare că nu o să ai timp de dormit în seara asta...