80

3.8K 97 26
                                    



   Adelin




   Ochii mei se deschid după multe încercări din cauza razelor soarelui care pătrund adânc în cameră din cauza draperiilor care au fost uitate trase de către Zayn cel mai probabil. Desigur acest detaliu a fost doar o evadare din adevăratul motiv pentru care nu am fost deloc atenți la aspectul casei. Aseară a fost...dureros. Deși mi-a plăcut senzația pe care mi-o transmițea, tot a fost o tensiune în inima lui care la obligat să fie atât de dur cu fragilitatea mea. Nu sunt obișnuită să vorbesc despre viața intimă cu mine însumi, dar apoi să-i spun lui Zayn despre confuzia mea. Mă simt oarecum diferit.









   Îmi mișc mâna prin pat cu scopul de-al trezi pe Zayn și în ciuda faptului că încă mă gândesc la scenariul intim, nu-i simt prezența deloc. Mă încrunt, uitându-mă la ceas care indică ora opt dimineața. Unde ar putea pleca la ora aceasta? Dacă iar s-a dus la florărie clar nu-i mai accept nicio floare. Eu am nevoie să-l știu lângă mine și să știu că totul este bine, nu să am conștința încărcată de plecările lui neanunțate.










  Decid până la urmă să părăsesc patul, frecându-mi ochiul drept care pare că încă nu s-a trezit. Casc ușor în timp ce culeg tricoul lui Zayn de pe jos, lăsându-mi treburile matinale neterminate. Trebuie să dau cât mai repede de Zayn. Mă sperie când nu este prezent lângă mine și motivele într-adevăr sunt întemeiate. Având în vedere situația noastră care nu este deloc legală până ce  împlinesc vârsta de optsprezece ani nu poate să fie atât de puternic în puterile lui plus că cine știe cu ce florăreasă de întâlnește el de fapt. Îmi scutur imediat acest gând, coborând scările grăbită din cauza mirosului de ars care îmi face imediat inima să simtă frică. Fug repede până în bucătărie, ochii mei mărindu-se imediat la contactul cu corpul lui Zayn care, cu spatele la mine, încearcă să miște tigaia, oprind imediat aragazul. Fără să vreau izbucnesc într-o criză de râs atrăgându-i atenția. Îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni gri de sport și cu mănuși special pentru gătit, își ascunde imediat capodopera zâmbind stânjenit din cauza situației în care este suspus.










  —Bună dimineața iubito! spune, apropiindu-se ușor de mine.










—Bună dimineața și ție iubitule! Te-ai gândit să dai foc în dimineața asta? râde în timp ce buzele lui se presează ușor de ale mele.








  —Am vrut să fiu drăguț și de data asta, dar se pare că nu sunt bun la capitolul gătit.








   Îmi dau ochii peste cap, inima mea liniștindu-se imediat când îi simt prezența lui asupra corpului meu. La așa ceva nu mă așteptam deloc. Se vede că încearcă să trăim o viață normală așa cum îmi doresc eu de la o relație și nu pot să nu spun că nu mă bucur de acest aspect. Îl iubesc din toată inima mea pentru tot ce face pentru mine și pentru dragostea noastră. A renunțat la slujba lui pentru mine, a renunțat la viața lui personală pentru mine și nici măcar nu simt o părere de rău din partea lui. Pur și simplu el este fericit, iar eu mă simt vinovată. Deși țin mult la el, nu pot să mă mint că totul este în regulă. Tot ce îmi doresc este ca el să-și îndeplinească pasiunea, iar eu să-l susțin. Vreau să-i refac viața în semn de mulțumire pentru tot ce face pentru mine.









  —Iubitule chiar nu trebuie să faci aceste lucruri ca să-mi demonstrezi că mă iubești, bine? Eu vreau ca tu să fi lângă mine și să știu că totul este bine, nu să mă trezesc fără tine și ca apoi să te pierd.








 
   Oftează, simțindu-i brațele cum îmi înconjoară talia în timp de capul meu se așează pe pieptul său, zâmbind necontrolat. Este o senzație divină să-l simt alături de mine din toate punctele de vedere. El este alinarea sufletului care întotdeauna îmi va hrăni dragostea prin pura lui prezență, făcând ca viața să aibă într-adevăr un sens unic.









  —Știu că nu vrei ca lucrurile să se schimbe între noi micuțo, dar nu putem să lăsăm situația așa. Tu ai nevoie să-ți continui studiile, iar eu să-mi găsesc un job. Gândește-te ca la o ecuație care trebuie rezolvată.








  Oftez, privirea mea ridicându-se imediat din pieptul lui, citind sinceritatea din ochii săi.








—Zayn deja îmi este greu fără tine și tu vrei să mă ți și mai departe de tine!







  Râde, strângându-mă mai tare în brațe.






—O spui de parcă nu ne vom vedea deloc.









—Poate și asta vreau să spun.








—Nu se va întâmpla acest lucru, cel puțin nu voi permite eu să se întâmple. Da, nu pot garanta că va fi totul ușor, dar împreună trecem și prin aceste lucruri.








  Îmi zâmbește scurt, mâinile lui împletindu-se cu ale mele, buzele lui sărutându-mi fruntea drăgăstos.







  —Te iubesc mult Zayn!







—Și eu te iubesc iubito!









    Momentul nostru plin de trandrețe este întrerupt de un ciocănit provenit de la ușă făcându-ne pe amândoi să se încruntăm la gândul că nu așteptam nicio vizită mai ales în situația în care ne aflăm. Zayn se desparte din îmbrățișare înaintând spre ușă și cu mici rețineri o deschide, expresia mea facială schimbându-se imediat la contactul cu polițiști care îl fac pe Zayn să se încordeze ușor, menținând pozția dreaptă.









—Cu ce pot să vă ajut?








Spune rece, uitându-se atent la polițistul din fața lui.







—Deja ne-ai ajutat Domnule Malik!












  Îi prinde imediat brațele, imobilizându-l în fața mea, încheieturile lui fiind imediat legate de cătușele care mă ambiționează să apar în fața lui, încercând să mă lupt să-l eliberez.






  —Zayn Malik sunteți arestat pentru corupere de minori!










    Simt că numai am aer. Aceste cuvinte pur și simplu m-au distrus. Ei vor să ne despartă după atâtea încercări și la naiba dacă înțeleg cum s-a întâmplat acest fapt. Lacrimile mele nu ajută deloc, în niciun mod. Pur și simplu mi l-au furat, lăsându-mă să plâng în singurătatea mea...

profesorul // zayn malik Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum