profesorul // zayn malik

54

      

      Fericire. Un simplu cuvânt îmi poate descrie universul inimii mele legat de un suflet care a luptat pentru salvarea din închisoarea dureri. Amândoi am suferit, am trecut prin trecut doar să fim în prezent unul în brațele altuia. Doar prin imperfect putem să fim perfecți.

   —Porumbeilor, cred că ar fi cazul să vă las singuri.

   Afirmația Leylei mă trezește din obstacolul pe care Zayn îl plantase fără niciun drept în inima mea, astfel făcându-mă să pierd contactul cu realitatea la fiecare pas. Dragostea trecută de granița imposibilului a vindecat orice urmă de suferință care mi-a sfărâmat la orice pas greșit logica  iubiri. Fiecare dintre noi avem o jumătate care ne va completa într-o zi viața.

   —Bună ideie domnișoară Leyla, ști drumul spre ușă.

    Brațele călduroase încolăcite pe talia mea, având un rol protector, își fac efectul contra mici dispute între conflictul dintre draga mea prietenă și iubitul meu mult prea matur.

—Am înțeles domnule Malik, la revedere!

    Leyla părăsește terenul minat de atacurile provenite din pura gelozie care nu încetează să-și facă prezența, rezultând un Zayn copilăros.

   —Ai fost rău cu ea domnule Malik.

    Privirea mea însoțită de replica menită să-i mustreze subconștientul nepoliticos își face intrarea sub mantia care ascunde bunătatea sufletului său bandajat și curățat de rănile trecutului. Știu cu cea mai marea încredere de sine că orgoliul lui întrece limita bunului simț egală cu mica lui prefăcătorie în situațiile sociale. Totuși, în ciuda defectelor, îl iubesc și nu vreau să schimb cu nimic ceea ce îl caracterizează. Este diferit față de restul persoanelor, el mă face cu adevărat fericită.

   —Nu spune că nu voiai să aveam parte de puțin timp împreună.

    Spune în timp ce mâna lui îmi răsfață piciorul drept, semn pe care încerc să-l evit probabil din cauza neîndemânări mele în materie de dragoste.

   —Desigur că voiam să stăm împreună Zayn, dar nu trebuia să te adresezi în acel fel Leylei.

   Rostesc fraza cu mici rețineri din cauza mâini lui nărăvașe care urcă din ce în ce mai sus, privirea lui cercetând-o atent pe a mea.

   —Puteam să te fut și de față cu ea dacă era cazul.

      Impresia jucăușă pe care o emană în modul trecut a fost învinsă de latura ieșită din comunul ei, învățată cu răbdare și forțare. Cine ar fi crezut că domnul Malik se dovedește a fi un amator de perversitate care știe cum să abordeze în felul indicat de mintea sa care lucrează în liniștea singurătăți alături de subconștientul lui.

  

—Zayn ești bine?

    Înghit în sec, lăsându-mă purtată de  mișcările mâini lui care nu încetează să termine tot ce a creat în viziunea mea dezorientată de scenariile care îmi bântuie mintea, făcând ca toată situația să devină incomfortabilă.

   —Da iubire, sunt foarte bine.

     Simt cum trupul meu este întins ușor pe canapea în timp ce privirea lui caută o mică urmă de îndoială în ochii mei. Știu ce va urma, îmi este teamă.

   —Zayn, eu zic să te oprești.

    Conștientă de faptul că nu se va opri, îl împing ușor, creând o situație neplăcută în în mintea lui. Așa zisa respingere îl va răni, orgoliul de bărbat va câștiga.

  —Iubito, la dracu te vreau!

    Disperarea lui atinge punctul limită pe care nu credeam că îl va dezvolta așa de diferit față de impresia educată care împrăștie la orice moment de slăbiciune mintală a persoanelor credule, acest caz fiind eu, singura persoană care încă încearcă să țină pasul cu toate defectele lui incredibile de schimbătoare. Totuși, la limita situației, trebuie să mă afirm și să încep să pășesc spre un nou capitol....