profesorul // zayn malik

31

"Oh nu, Zayn!"

    Grăbită, fug imediat spre patul meu, încercând din răsputeri să clarific toată această situație suprinzătoare pentru mine. Această vizită făcută special pentru mine de către Zayn a întrecut limita imaginarului cât și a realități din punctul meu de vedere. Pare mult prea imposibil să-l văd în această postură de tânăr îndrăgostit, dar totodată, îmi este mult prea frică de acest pas făcut personal de el. Sper că mica mea convingere și maturitate lui să-l ajute să gândească într-un mod cât se poate de normal și să treacă peste această etapă numită suferință.

   Las gândurile într-o parte a minți mele, apelându-l, inima mea bătând neregulat din cauza emoților care mă încercă la fiecare pas al vieți mele.

"Da iubire?"

   Îi pot simți umorul vocii lui de parcă totul este definit ca o joacă pentru el.

"Zayn te rog să pleci acum!"

Îl implor în ciuda orgoliului meu care este unul destul de mare în comparație cu al lui, demonstrând mai multă îngrijorare față de el decât de mine. Creează multe probleme și acesta nu este un avantaj pentru niciunul, ba mai mult, acest comportament dubios mă face să mă gândesc la un mic sacrificiu pe care, se pare, duce doar la o demonstrație numită iubire.

"Nu plec."

  Spune hotărât, făcându-mă să oftez disperată. Nu știu cum să-l fac să înțeleagă că acest lucru e greșit din toate punctele de vedere și că în acest moment încăpățânarea lui nu-mi încălzește sufletul în niciun mod. Se poartă ca un copil mic.

"Zayn înțelege o dată și plecă!"

    Răbdare mea are totuși o limită și, sincer, Zayn a știut cum să mă aducă într-un punct de disperare încât să mă facă să cred că mai bine nu-i dădeam satisfacția de a recurge la aceste lucruri. Greșeala se plătește scump, în cazul meu, cu regrete și disperări.

"Nu plec până nu vi lângă mine"

  Această persoană este fenomenală. Atât de încăpățânat și inconștient, nu știe că mai mult își provoacă rău în fața unei situați critice. Totuși, ultima soluție e să-i accept dorința, coborând repede scările cu speranța că vă ma asculta și va pleca.

  Deschid ușa, aerul rece transmițându-mi furnicături pe tot corpul, răcoarea ajutându-mă să-mi revin din toate sentimentele care îmi afectează gândirea. Privirea mea îngrijorată cercetează zona, mirându-mă de liniștea care îmi lasă mintea confuză. Poate a plecat îmi spun în gând și fără să mai aștept un semn, pași mei se îndreaptă spre locuință, dar simt cum mâna mea este trasă de către cineva, corpul meu rămânând lipit de peretele casei, simțindu-mă încolțită de o plăcere nevinovată.

   —Iubire, aud o șoaptă dulce care îmi face inima să tresară, închizându-mi ochii încet când simt cum o pereche de buze îmi sărută delicat obrazul, coborând aproape de buzele mele, dorindu-mi să le simt peste ale mele. Nu pot să-mi explic calmitatea pe care Zayn o stransmite în acest moment doar prin simpla lui prezență. Este de al dreptu' incredibil cum mă face să uit de toate problemele care roiesc în jurul nostru.

—Te iubesc mult Adelin și, sincer, chiar nu-mi pasă de tot ce se întâmplă în jurul nostru! La naiba aș face orice doar ca să-ți demonstrez dragostea pentru tine! Nu-mi pasă de ce se va întâmpla, eu te vreau doar pe tine!

   Rămân mută. Niciodată nu am simțit atâta sinceritatea din partea cuiva și nici atâta sacrificiu. Iubirea lui pentru mine depășește orice îndoială și arâtă cât de sinceră și pură este această legătură. Pur și simplu îl iubesc mult prea mult și orice cuvânt grăit de el este o binecuvântare pentru mine.

    Îmi regăsesc până la urmă cuvintele, zâmbind sincer în fața lui, dar această fericire nu durează mult când o lumină puternică și un sunet de claxon mă face să înghit în sec, căutându-i disperată privirea lui Zayn.

  "La naiba mama!"

***
Ooo dramă ( trebuia să postez și eu *tuse capitol nereușit *tuse)
Totuși, dacă luni - marți nu voi avea telefon, măcar în să încerc sa postez.
Sper că va plăcut ( glumesc) și ne revedem :)