profesorul // zayn malik

53

  Adelin

    Gândurile niciodată nu mi-au dat un motiv pentru a vedea cu adevărat tot ce se întâmplă în viața mea plină de renumitul ghinion. Tot ce mă înconjoară îmi pregătește o lovitură care, după voia sorți, îmi distruge bucată cu bucată toată speranța. Poate și din acest motiv ma determinat să devin slăbită cât și secată de puterile răbdări. Știu prea bine că descărcările mele sunt exagerate atât timp cât nu duc traiul copiilor cu adevărați chinuiți. Nu am suferit niciodată de foamete, nu am trecut prin abuzuri și am avut un cămin unde mi-am creat o mică lume a copilăriei. Toate aceste detali din viața m-au condus la o altă perspectivă a vieți. Totuși, faptul că sunt îndrăgostită de un profesor și ilegal acest lucru nu ar trebui să se întâmple este echivalent cu toate problemele mele acumulate pe parcursul vieți. Dragostea este porțiunea fericiri cu adevărat a inimii purtată de valul regretului și a speranței.

   —Adelin vorbesc serios trebuie să mănânci.

    Cuvintele Leylei nu au niciun impact asupra mea, nici măcar prezența ei nu-mi aduce satisfacția care mă alina odată.

   —Nu mă simt bine Leyla, te rog nu mă forță să mănânc.

     Gesturile Leylei, care aduc mai mult a disperare, își fac apariția în cel mai neașteptat mod, la momentul nepotrivit. Faptul că această încăpățânare din mintea ei nu o lasă să vadă situația reală transformă orice speranță de liniște și înțelegere în una demnă de toată groaza.

      —Înțelege că este pentru binele tău.

      Un ciocănit provenit de la ușă îmi spulberă orice șansă pentru ai replica punctul meu de vedere total opus față de al ei.

—Oare cine poate să fie la ora asta?

    Vocea ironică care mă împinge spre râpă disperării îmi aduce o mică curiozitate în adâncul minți mele fiind momentul ideal să aflu cine este persoana care se află în spatele uși.

     —Zayn?

  
    Inima, odată zdrobită de suferință care ma lăsat să trăiesc cu durere în suflet, a reînviat datorită acelui chip care mereu mi-a redat zâmbetul pe buze indiferent de situație. Încă nu pot realiza că el este chiar în fața mea,  zâmbind cu ceea mai mare sinceritate. Sigur este un vis în care nu vreau să mă trezesc niciodată.

       —Adelin te iubesc!

     Fără niciun drept de asimilare ale cuvintelor provenite din inima lui, buzele lui se zdrobesc de ale mele cu atâta disperare împachetat într-un gest atât de dulce. Nu pot realiza tot ce se întâmplă în mintea mea blocată de confuzia care se împletește cu sentimentele mele nocive. Practic sunt legată de trecutul care îmi străbate toate trăirile printr-un simplu sărut. Este o lume fantastică, este fericirea care aștepta cu atâta nerăbdare să între în viața, lăsându-mă să deschid ușa spre un nou început...