Mă trezesc. Aceași stare, același sentiment de teamă. Doar pereți albi îmi readuc starea de moarte care, din fericire, dispăruse odată cu prezența unor voci care mă înconjoară.
—S-a trezit! Fiica mea și-a revenit! Adelin draga mea!
Încerc să conștientizez tocmai ce se întâmplă. Degetele ating ușor mâna persoanei care tocmai mă strigă. Mama?
—Ușor draga mea, totul va fi bine...
****
Timpul trecuse repede. Am avut timp să-mi adun gândurile și să simt cu adevărat dragostea paternă. Mama mi-a fost alături în aceste lunii, explicându-mi tot ce mi se păruse ireal până acum. Am fost victima uni accident rutier alături de tatăl meu care din păcat a părăsit lumea unde ne făcea cu adevărat fericite pe amândouă. Tragic, dar adevărat. Nopțile erau un adevărat chin. Tot ce era în capul meu se axa doar pe o singură persoană, mai bine zis un bărbat înalt, brunet și cu ochii asemenea unei ciocolate amărui. Tânjeam după iubirea lui și nu încetam să sper că într-o zi o voi simți. Deocamdată era doar un vis. Un vis neîndeplinit.
Totuși, după toată această suferință, am avut parte și de compania Leylei care îmi alunga uneori din stare de melancolie. Zâmbetul ei și glumele despre viitori profesori mă făcea uneori să nu pricep faptul că în adâncul sufletului meu o uram. Nu voiam să recunosc acest fapt, dar o uram. Nu înțeleg de ce, dar simt că m-a trădat și nimic nu poate schimba asta, nici măcar încercarea mea de a mă preface în fața ei. Ea mi-a "distrus" oarecum viața.
—Pregătită pentru un nou an școlar?
Inspir și expir. Niciodată nu voi fi pregătită pentru așa ceva, mai ales după acel vis.
—Desigur că nu!
Îi aud chicotitul urmând ca apoi să deschidă ușa clasei. Deodată simt cum un sentiment de deja vu îmi cuprinde toată mintea. Parcă trăiesc în trecut.
Timidă mă așez în locul meu obișnuit alături bineînțeles de Leyla. Zâmbește incontrolabil, iar acest lucru îmi dă de gândit. Niciodată nu am văzut-o atât de fericită.
Din instinctiv toată atenția mea cade imediat spre ușă unde cu o tentă misterioasă intră o persoana care îmi face ca toată viziunea mea despre dragoste să apară. Nu se poate. Același chip, aceași duritate, aceași iubire. Nu se poate să fie el.
—Bună ziua dragi mei elevi! Numele meu este Zayn Malik și după cum observați eu o să vă fiu profesor de matematica cât și diriginte. Sper să avem un parcurs de an excelent și cu ajutorul meu o să înțelegeți cu adevărat frumusețea matematici...
~sfârșit~
CITEȘTI
profesorul // zayn malik
Fiksi Penggemar"Iubirea este o simplă ecuație" #1 în fanfiction 25.02.2025 #1 în fanfiction 29.12.2024 #1 în Fanfiction 6.09.2023 #1 în Fanfiction 3. 02. 2020 #1 în Fanfiction 28. 12. 2019 #1 în zayn - 13.07.2019 #1 în zayn -03.08.2018 #4 Fanfiction // 24.12.2019 ...
