profesorul // zayn malik

62

  

          Ziua a trecut cu atâta nerăbdare la fel ca toate celelalte zile pline de surprize, dezamăgiri și de asemenea nu se putea înplini fără iubirea care a devenit destul de complicată, dar lăsând la o parte acest aspect și să ne concentrăm pe următoarele detalii. Această zi minunată care încă nu și-a găsit sfârșitul mă pune în situația inconfortabilă alături de iubitul meu Zayn care s-a oferit sau, într-o manieră mai delicată, ma obligat să îmi petrec parcursul drumului alături de el. Nu mă înțelegeți greșit, ador să-mi petrec timpul și să fiu în compania lui, dar trebuie să îmi păstrez starea de spirit și să fiu încontinuare supărată pe el. Poate prin această metodă va realiza cât de mult neglijează această relație cu apucăturile lui de adolescent de paisprezece ani.

      —Și cum a fost ziua ta iubito?

     Mâna lui îmi mângâi coapsa într-un mod liniștitor, iar eu mă abțin să nu-i dau una în fața lui perfectă. Două cuvinte. Sacrificiile iubiri.

    —Minunată, a ta?

     Zâmbesc fals, ochii mei analizând-o fiecare mișcare care îmi poate oferi un gram din starea lui care se dovedește a fi una pozitivă. Nici măcar nu a realizat supărarea mea și nici nu s-a obosit să o facă. Nesimțit. Vocea interioară îl caracterizează într-un mod dur, dar, deși nu este adevărat, nu pot să nu-l admir și să-mi ascund sentimentele. Confuzia descrie tensiunea care domină asupra sufletelor noastre.

    —Obositoare, am avut de corectat câteva teste și trebuia să completez câteva fișe plus subiectele pe care trebuie să le fac pentru lucrările de săptămâna viitoare.

      Ochii mei îl privesc pierdut, și cu toate acestea, încă nu pot să înțeleg faptul că sunt așa de egoistă. În timp ce eu mă gândesc la posibilitatea ca el să mă înșele nu realizez cât de obosit e de fapt persoana de lângă mine. Nu-i de mirare că nu este atent, dar știu că încearcă să nu pară afectat și să-mi ofere liniște prin zâmbetul lui tainic. Este tot ce îmi doresc și nu vreau să-l pierd din cauza copilăriei mele defininită ca drept gelozie. Trebuie să am grijă de el așa cum o face el de fiecare dată când simte tristețea în sufletul meu.

      —Nu credeam că este așa greu să fi profesor, dar de pare că m-am înșelat. Ai multe datorii pe cap și mai ales că trebuie să te confrunți cu adolescenții care îți fac și ultimul neuron praf.

     Îi aud râsul melodic care îmi face inima să tresară de fericire.

   —Prin acei adolescenți, doar o fată a reușit să mă enerveze la culme și uite că în acest moment stă lângă mine și mă face să simt iubire de fiecare dată când o privesc. Mă bucur că sunt profesor și că mi-am întâlnit fericirea. Te iubesc!

        Oficial mă simt cea mai groaznică persoană din această lume condusă de provocăriile nemuritoare. Faptul că am îndoieli și că am fost supărată pe nedrept față de el nu încălzește faptul că el își exprimă iubire pură încă cu zâmbetul pe buze. Sunt o criminală când vine vorba de iubire și o proastă pentru că mă las purtată de bârfele geloziei.

     —Zayn îmi pare rău, dar trebuie să-ți mărturisesc ceva important.

      Observ că oprește mașina, gest ce îmi dă de gândit că am ajuns la destinație.

   —Ascult iubire.

     Oftez, încercând să mă adun. Doamne ajută!

   —Știu că nu e momentul potrivit, dar mă simt foarte rău în adâncul sufletului meu și vreau să fiu corectă față de tine. Astăzi la cantină te-am văzut apropiat de domnișoara Blance și nu pot să nu înțeleg că nu ți-ai dat seama că această femeie salivează după tine, dar să trecem peste această fază. În ora de matematică în loc să mă scoți pe mine la tablă ai preferat să o alegi pe Audrey și să nu-mi spui că nu te uitai la corpul ei! Și cu toate acestea nici măcar nu m-ai băgat în seamă!

     Îi spun tot ce am pe suflet într-un mod disperat în timp ce el mă privește preț de câteva secunde uimit, urmând ca un râset să de facă auzit. Îl privesc confuză, încercând să nu par că îmi pasă reacția lui.

   —De ce râzi mă rog?

    
      Întreb cu o urmă de venin, ochii lui înlăcrimați de la atâta râs, probabil, uitându-se atent la mine.

  
   —Oh Doamne iubire, ești tare geloasă!

         Nu pot să cred că acest aspect major îl amuză pe el în ultimul hal încât mă face să-l bat doar ca să-i bag mințiile în cap.

    —Așa și? Tu râzi ca un nesimțit în loc să te îndrepți!

   Mă răstesc, înconjurându-mi brațele în semn de supărare. Poate par un copil răsfățat, dar mă simt rănită și acesta este un semn care ma făcut să cred că mai bine nu eram sinceră și lăsam ca iubirea să ne vrăjească cele două inimii legate.

    —Scuze iubire, dar gelozia ta este așa drăguță. Totuși promit că nu îți voi da niciodată un motiv pentru a fi și că voi avea grijă de tine micuțo!

    Mă încrunt. Să o creadă el că asta va funcționa de data asta.

   —Lasă-mă să îndrept situația, bine?

    Conform spuselor lui, asta însemnând că îndreptarea acestei situați constă în deplasarea lui până în casa unde s-au întâmplat destul de multe lucruri, mai precis a fost martorul treceri mele de la o naivă fetița la o femeie care este la fel de naivă. Și iată că am ajuns să mă jignesc singură, din nou.

     —Și cum vei îndrepta situația?

  Zâmbește la întrebarea mea logică.

  —Vei vedea iubito...

***

Da,da Zayn, vom vedea ce o să faci :)
Nu știu de ce, dar iubesc capitolul