Ultima lacrimă

5

Este dimineață. O nouă zi, o nouă șansă...Sper să se întâmple ceva bun o dată...Deja îmi doresc să mă vrea. Sunt obsedată, da, așa sunt trebuie să recunosc că am luat-o razna. In curând o să mă și îndrăgostesc de el...Abia dacă m-a observat și el zilele trecute și eu am așa niște sentimente puternice pentru el.

Merg să deschid ușa balconului pentru a se aerisi camera și ies puțin, pe balcon. Trag aer în piept și privesc cum răsare soarele, era încă devreme pentru a pleca la liceu, așa că am profitat de moment și am mai stat. Păsărelele își incepeau activitatea și ciripitul lor mirific a putut fi ascultat de mine cu mare plăcere.Aveam un mare noroc că locuiam la marginea pădurii, e așa de plăcut.
Mai stau de stau și la un moment dat aud un foșnet de undeva de jos, îmi îndrept privirea curioasă crezând că este vreo pasăre mai mare căci a părut a fi zgomotul unor aripi ce se unesc.
Mă plimb de la un capăt la celălat al balconului și mă aplec puțin peste balustradă.

—Hei! Te-ai aplecat cam mult, nu crezi?am auzit o voce masculină necunoscută.
—Ăm...Cine e?am întrebat confuză.

Atunci a apărut în fața mea făt-frumosul meu de care eram înnebunită. Din nou m-am înmuiat și ochii mei parcă se blocaseră într-o singura direcție—în ochii lui.
Ne-am privit așa clipe întregi până când el a rupt tăcerea.

—Mergem împreună la liceu?a spus pe un ton prietenos.
—Sigur, va veni și amicul meu Dave.
—Aha, am înțeles...a spus fiind deranjat.
—In 15 minute sunt gata și mergem.

După ce am terminat rutina de dimineața și am ieșit, el deja mă aștepta. Chiar in acel moment am primit mesaj de la Dave că vine cu motocicleta la liceu.
I-am spus ca e periculos și ca mai bine vine cu mine și noul coleg.

—Angela, ești ok?a întrebat el.
—Da...Dar de unde îmi știi numele?am întrebat puțin înfiorată.
—Ăm...Am auzit întâmplător.s-a scuzat balbaindu-se.
—Ok...Chiar, nu mi-ai spus numele tău...
—Sunt Jeremy, încântat!