În aceasta carte se intampla multe lucruri ciudate, însă cel ce ne atrage atentia este noul coleg al Angelei, pe nume Jeremy. Acesta o vrăjeşte pe Angela de la prima vedere,iar el încearcă sa stea cât mai mult in preajma ei. Dave, prietenul cel mai...
După ore m-am întâlnit în fața liceului cu Sarah. Aveam o stare de neliniște profundă pe care nu voiam să o expun, însă pe Sarah nu o pot minți niciodată.
—Angela, ce s-a întâmplat? De ce ești agitată? —Nimic...Sunt ok. Am migrene mai tot timpul. —Din cauza cui? Apropo, care mai e faza cu Dave? —Tu înțelegi că nici nu vreau să știu ce are el în cap?
Mă așez împreuna cu Sarah pe o bancă și îmi întorc privirea către porțile liceului. Pupilele mele se dilataseră la vederea lui Jeremy, iar unghiile mele stăteau înfipte în pantalonii mei de piele, în timp ce dinții mei împingeau buza de jos incontrolabil. Sunt sigură că Sarah observase tot.
—Hello! Doamnișoara Angela!a strigat la mine gesticulând ambele mâini în fața mea. —Ă? Ce? Nimic!am tresărit, încă privindu-l. —Iarăși a apărut domnișorul cel nou?
Am scuturat brusc din cap și am privit-o pe Sarah. Mă privea nedumerită și mă tot întreba ce am. Eu eram conștientă de ceea ce aveam în cap, deși nu eram prea bucuroasă să știu că inițial a început să îmi placă de tipul nou și mai apoi să aibe Dave comportamentul ăla pe câre încă nu l-am decodat cum trebuie, deși am o mică idee de ce ar putea însemna toate chestiile astea. Încă aveam unghiile înfipte în pantaloni și am început să strâng și mai tare de nervi când m-am gândit cât de idioată pot fi. Sarah a observat starea mea și mi-a dat un ghiont. Eu m-am ridicat în picioare și m-am făcut vizibilă lui Jeremy. Când m-a observat, a ridicat o mâna în aer, semn că m-a văzut și a venit la mine. Sarah rămăsese tot pe bancă.
—Ce faci, Angela?Esti ok?Te-am văzut cam agitată.a spus el uitându-se la urmele lăsate de unghiile mele pe pielea pantalonilor. —Ăm...Nu, nu am nimic...Sunt bine! —Ok...Dacă spui tu... —Sunt bine, crede-mă.am spus încercând să fiu serioasă.
L-am privit pentru a nu știu câta oară în ochi și parcă de data asta am văzut întreaga lume prin ei, am văzut oceanele, mările, cerul senin, în ochii lui azurii cu care mă mângâia atât de lin și parcă simțeam toată căldura lui, chiar dacă nu mă îmbrățișa.
—Și ce spui dacă mergem împreună până acasă?a spus zâmbindu-mi fermecător. —Ok...Mergem, având în vedere că ești nou și mai suntem și vecini, de ce nu?am spus râzând.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
