Când am ajuns la liceu împreună cu Jeremy, în curte mă așteptau Sarah și Dave. Jeremy se grăbea la antrenament, iar eu am mers către prietenii ce mă așteptau.
Dave mă privea întrebător și părea neliniștit, iar Sarah era în culmea fericirii.

—Angelaaa! Cum ai făcut de ai reușit să vorbești cu el?a întrebat Sarah înnebunită să afle.
—Ei bine, Jeremy este și vecinul meu acum.
—Se pare că ne vei cam uita...a spus Dave încordat.
—Haide, Dave. Chiar așa mă crezi?
—Hmm...Nu am spus nimic. Sper să nu te pierd.a spus privind în pământ, încruntat.

Eu și Sarah ne-am privit una pe cealaltă surprinse de replica lui și apoi i-am spus că mergem la toaletă și ne întoarcem repede. Am mers la toaleta doar ca să vorbim despre situație. M-a întrebat cum l-am găsit pe Jeremy și cum de a devenit vecin cu mine. I-am povestit totul și a fost tare surprinsă.

—Și până urmă ce o fi cu Dave de a reacționat așa?a întrebat Sarah curioasă.
—Nu am idee...Mă cam sperie.
—Hmm...Dacă e gelos?!
—Nu cred...Ce ai? E cel mai bun prieten al meu de când aveam 2-3 ani.

Am ieșit din baie, fiindcă se aglomera și nu voiam să ne audă cineva.
Dave era încă acolo unde l-am lăsat, părea apatic și nu se simțea bine, îl cunoșteam prea bine...

—Dave, ce ai pățit? Iarăși te supără fanele?am spus râzând de el.
—Nu, nu am nimic, doar că nu mă mai bagi în seamă. Plus de asta eu n-am fane, n-am avut niciodată, știi. Văd că tu ai fani.
—Dar nu înțeleg...Ne comportăm la fel. Vorbim, râdem, glumim.
—Da dar te simt altfel, Angi...
—Dave, dacă vrei să vorbim, spune!

Când a auzit a plecat nervos și atunci i-a scăpat un carnețel. Nu am apucat să strig o dată că în spatele meu a apărut Jeremy.

Ultima lacrimăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum