Ultima lacrimă

26

—Nu ar trebui să fii așa de negativistă!a spus Asher încruntându-se la mine.
—Ok...Ușor! Ce e în neregulă cu tine? Și ce naiba a fost cu bilețelele alea pe care mi le dădeai pe furiș?
—Nu știam cum să te abordez...Probabil tipul blond e iubitul tău, oricum nu îmi e de mirare.
—Nu înțeleg de ce îți pasă atât de mult! Până la urma e strict problema mea ce fac! Țin foarte mult la el și nu cred ca ar trebui sa îți ofer atâtea explicații...

M-am ridicat și am pornit către casă. Când am apăsat pe clanța ușii camerei mele, am auzit un foșnet. M-am speriat, dar mi-am făcut curaj să intru în cameră și să fug spre pat, mai apoi aruncându-mă ca din avion.
Săracul...Asher, cred? Da, Asher! Ce nume mai e și ăsta? Nu prea am mai întâlnit persoane cu nume ca ăsta. În fine, nu ar trebui să mă preocupe lucrurile astea.
*

—Bună dimineața!aud o voce masculină foarte familiară.Bună să îți fie și inima!
—Dave?! Tu ești? Nu te mai prosti!

Nu îl vedeam nicăieri și mă temeam intr-o oarecare măsură.

-Dave!am țipat și am căzut pe spate intr-o îmbrățișare strânsă. Dave. Râdea.

—Tu ești nebun omule!am spus râzând.
—Habar nu ai ce sunt!
—Ba da, știu! Ești un drac împielițat care m-a lăsat să îmi fac griji toată ziua de ieri!
—Ai dreptate draga mea! În tot ceea ce spui.
—Bine, bine...Ieri aproape ca am înnebunit căutându-te!
—Cu siguranță! De aia ai hoinarit?

L-am privit puțin speriată și am făcut doi pași în spate. S-a uitat in ochii mei și s-a apropiat.

—Dave uite care e treaba, noi doi...