Ultima lacrimă

10

Nu mi-am putut lua ochii de la Dave timp de câteva clipe în care mintea mi-a fost bulversată și parcă mi-au trecut absolut toate momentele petrecute cu Dave prin fața ochilor...Clipe de demult, de la momentul in care ne-am cunoscut până la momentul actual când tocmai m-a făcut să mă gândesc la ceea ce era mai rău. L-am privit în ochi și am putut observa umezeala din ei. Nu îl mai văzusem așa pe Dave de nici nu mai știu când. Mi s-a înmuiat sufletul văzându-l în halul ăsta și o data cu sufletul meu s-au înmuiat și picioarele mele dezechilibrandu-mă și sprijinindu-mă de pieptul lui Jeremy. Am încremenit când mi-am dat seama în ce ipostază mă aflam. Și ceea ce se întâmplase era de-a dreptul o tâmpenie!
Tocmai am căzut in brațele tipului pe care îl plac, în fața celui mai bun prieten al meu care aparent mă iubeste...E ok să mă iubească, știu, dar nu în sensul ăla în care cred eu că mă place!
Ok...Simt că nu mă mai pot mișca și cred ca o să devină din ce în ce mai complicată situația...
Mă simt  atat de vinovată! Chiar nu știu ce să fac! Cât de aiurită sunt!

—Angi! Ești bine?!am auzit vag vocea lui Dave în timp ce eu abia mai respiram.
—Eu...Da, sunt bine...am spus încercând să nu leșin de tot.
—Angela!a strigat Jeremy zgâlțâindu-mă de două ori, apoi luându-mă pe brațe ca pe mireasă, apoi mi s-a rupt firul, dar nu pentru mult timp.

M-am trezit acasă. Eram în pat, în camera mea, iar pe mâna mea se odihnea o altă mână, când mi-am ridicat privirea am putut observa încețoșat doi ochi albaștri ce mă urmăreau. Mi-am frecat ochii și i-am deschis mai bine și l-am putut focaliza mai bine pe Jeremy...

—Ce...am spus fiind întreruptă de degetul său arătător ce îmi împingea buzele.
—Taci...Nu spune nimic!a spus în șoaptă.
—Ce se întâmplă?
—Patintii tai nu știu ca sunt aici! Fă liniște!
—Cum de...
—Nu contează asta! Important e ca ești bine!Haide, odihnește-te! Închide ochii și dormi puțin.

Am tăcut, l-am privit și l-am strâns de mână, apoi mi-am amintit de Dave...Am sărit ca arsă din pat și m-am dus către fereastră.

—Angela, ce faci?a întrebat Jeremy ușor iritat.
—Dave...Oare ce face? E bine?!
—Calmează-te! Ca e bine!

M-am uitat de-alungul străzii, și la un moment dat l-am văzut pe Dave?! Stătea chinuit în dreptul ușii casei sale și avea fața afundată în palme.
Trebuie sa ajung cumva la el!

—Jeremy! Trebuie să ajung la Dave.am spus rastindu-mă la el.
—Nu ieși nicăieri! Ai nevoie de odihnă!
—Nu îmi spui tu ce să fac!
—Îți vreau binele, Angela!