Seara se lăsă peste oraș, iar eu și Dave stăteam pe canapea și depănam amintiri de când eram mici și până în prezent.Abia acum realizez că avea dreptate când a spus că m-a protejat mereu și că mi-a păzit spatele.El e eroul meu...Dar nu-l iubesc cum ar vrea el,probabil, să-l iubesc...Îmi amintesc chiar și acum când aveam 6 ani și eram pe stradă,jucam șotronul împreună, iar o mașină venea cu viteză și eu nu văzusem dar Dave da, și m-a împins în șanț și a căzut peste mine. M-am supărat atunci pe el că mă lovise...Ce ciudat, asta s-a întâmplat și astăzi...

-Angi, eu merg la somn.Noapte bună!spuse Dave după o scurtă pauză de vorbit, dându-ne ocheade.
-Bine,Dave...Dar e devreme. Abia e 21:23.
-Da, dar sunt obosit.Maine vorbim mai mult, promit!
-Ok, noapte bună!

Mă îndrept către camera mea și mă întind în pat. Oftez și mă intorc cu fața spre fereastră.O lumină aurie năpădește întreaga cameră, se aud din nou clopoțeii, apoi se face liniște. Mă sperii, apoi închid ochii pentru a adormi rapid. Dar nu pot!Nu îmi e somn...

-Angela!se auzi o voce familiară, șoptind.
-Jeremy?!
-Șșt! Taci!a spus el chicotind.
-Cum de ai intrat aici?întreb surprinsă.
-Hm...Dave a lăsat geamul deschis, iar eu sunt un bun alpinist.Te-am convins?a început să râdă pe înfundate.
-Mai încet,Jerem...am fost întreruptă de un pupic, atat de aproape de buzele mele...
-De ce?Dacă îmi mai zici o dată să tac, o să fac ceva necugetat!a spus așezându-se lângă mine pe pat.
-Ce o să îmi faci?Imi iei caii de la bicicletă?am început să chicotesc ca o nebună, mai mult de emoții.
-Șșt!O să te audă!a spus punându-mi mâna la gură.
-Dar taci tu!apoi am simțit ca inima mi-a stat în loc.
Mi-a dărut cel mai frumos sărut pe care mi l-am putut imagina vreodată, apoi m-a mușcat de buză.Au!Doare!
-Te-am avertizat!Acum suporta-ti consecințele!
-Și ce mai consecințe!Ce a vrut să fie asta?
—Hm...Sărutul dinainte de inviatia mea pentru tine la cină!Stiam ca vrei sa ieși de aici.Ai stat toată ziua aici, nu? V-am văzut când alergați ca niște nebuni pe stradă, de dimineața.
-Mă inviți la cină? Pe bune?am spus zâmbind larg.
-Cu cea mai mare plăcere!Tu alegi locația!

Ultima lacrimăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum