Ultima lacrimă

17

-Ce faci? spuse buna mea prietenã așezându-se pe fotoliul din fața patului meu.
-Te așteptam.Nu fac mare lucru.Pur și simplu stau. Tu?
-Am crezut cã te-ai certat cu Dave...Pânã la urmã de ce plângeai?
-Nu plângeam, sunt bine!Hai sã nu mai vorbim despre asta. Ok?Nu vreau sã îmi stric dispoziția!
-Deci aveai ceva.

Închid câteva secunde ochii și o ignor.Mã ridic de pe pat și deschid geamul. O luminã puternicã mi-a luat vederea pentru câteva secunde, iar acum vãd stele verzi.Mã întorc și mã așez pe pat, și îmi frec ochii din cauza disconfortului creat.

-Ești bine, Angi?Plângi cumva?a spus miratã Sarah.
-Nu plâng!Doar cã mi-a intrat o luminã în ochi și vãd pete.
-Atunci de ce îți curg lacrimi?
-Pentru cã fost prea puternicã.
-Angela, spune-mi clar dacã vrei sã mai fim prietene.Îmi ascunzi cam multe!Dacã suntem prietene trebuie sã ne spunem totul. Așa e corect!De ce nu vrei sã îmi spui cã te-ai cuplat cu Jeremy doar ca sã nu te îndrãgostești de Dave?Acum plângi ca proasta!Nu mai ai nevoie de mine, nu?
-Sarah, nu înțeleg ce te-a fãcut sã crezi asta!Eu nu m-am cuplat cu Jeremy!Dave nu e îndrãgostit de mine și nici eu de el! Știi prea bine cã îl plac pe Jeremy, iar Dave e ca fratele meu, nu aș putea sã mã îndrãgostesc de el!E problema ta ce crezi! Și tot problema ta e dacã nu ai încredere în mine, consider cã o prietenã adevãratã are încredere.

Sarah m-a privit nedumeritã și a plecat fãrã sã mai scoatã niciun cuvânt.Am închis ușa în urma ei, apoi m-am trântit în pat, închizând ochii și meditând.Am nevoie de o pauzã. Vreau o schimbare!Dar nici eu nu știu care ar fi aceea.

Nu pot sã cred...Iarãși clopoțeii ãia nenorociți!Ceva e în neregulã în toatã chestia asta! Cred cã îmi pierd facultãțile mintale!
Mã așez din nou în pat și îmi așez capul pe pernã și simt cã ceva îmi gâdilã nasul. Un fulg?Alb...Dar eu nu am perne cu fulgi.Oare am vreo pasãre în camerã?Cred cã am prea multã imaginație la ora asta. Mai bine ies un pic din casã...