În aceasta carte se intampla multe lucruri ciudate, însă cel ce ne atrage atentia este noul coleg al Angelei, pe nume Jeremy. Acesta o vrăjeşte pe Angela de la prima vedere,iar el încearcă sa stea cât mai mult in preajma ei. Dave, prietenul cel mai...
—Doar nu o să mă obligi să nu mai vorbesc cu Dave?am spus nervoasă. —Angela, eu plec...Faci ce vrei!a spus el indiferent. —Normal că fac ce vreau! E viața mea! Stai puțin...Cine ești să îmi interzici să îmi văd cel mai bun prieten?
Apoi l-am privit cum se îndrepta către balcon, mai apoi sărind, panicându-mă foarte tare. Am fugit speriată către balcon, iar când m-am aplecat să mă uit de Jeremy, acesta nu mai era...Dispăruse. M-am dezmeticit și am fugit repede pe scări, mai apoi ieșind din casă alergând haotic către Dave care mă observase.
—Angi!a spus el cu o voce de parcă a plâns zece ani. —Dave...Ești bine?! —Asta ar fi trebuit sa te întreb eu pe tine...Eu sunt ok, nu am nimic...Tu ești bine? —Nu! Nu sunt bine! —De ce? Ce s-a întâmplat?a întrebat panicându-se. —Nici tu nu ești bine...Așa că nici eu nu sunt! Nu aș putea fi bine dacă tu nu ești! —Dar îl ai pe Jeremy acum...De ce nu te înveselește el? —Pentru ca el de fapt mă face să fiu tristă!Pentru că eu cred ca ți-ai dat seama de situația in care ne-am aflat înainte de a leșina. Pentru că nu vreau să mă îndepartez de tine din cauza lui...Pentru că... —Pentru că? —Pentru că nu știu ce s-a întâmplat cu mine de am leșinat! Ce m-a determinat să mă panichez și să mă consum în halul ăla...
Ne-am privit reciproc în ochi, iar în privirea lui se citea o tristețe profundă, iar eu simțeam cum vinovăția îmi acapara tot trupul. Nu mai suportam, el se cufundase de-a binelea în ochii mei ce-l priveau cu milă. Aveam moralul la pământ, iar el mai avea puțin și plângea. M-am apropiat puțin de el, fără să își dea seama și l-am îmbrățișat tare, tare și apoi am simțit cum o tristețe amară îmi invada sufletul și lacrimile au început să mi se rostogolească lent pe obrajii mei, care se scurgeau mai departe pe tricoul lui Dave.
—Angi, de ce plângi?a spus cu vocea tremurândă. —Nu plâng... —Ba da, te simt. Nu vreau să ne dezlipim îmbrățisarea, stai aici și nu mai pleca! Angi, nu mai plânge! —Dar nu plâng...
Apoi am început să suspin, iar Dave a început să îmi mângâie părul și să mă liniștească cum nu a mai făcut-o niciodată...De multe ori a stat lângă mine când am plâns, dar niciodată nu a fost atat de afectuos cu mine...Mi-am pus o mână la gură și am început să suspin in brațele lui Dave care mă strângeau atat de tare de mijloc, iar eu puteam simți caldura lui atat de dulce...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
