Ultima lacrimă

15

M-am uitat la Dave și am putut observa cum o grimasă apăru pe fața sa. Avea o expresie ciudată a feței. Parcă era dezgustat și in același timp îi venea să plângă. Mi-am împreunat ambele brațe, înconjurându-i spatele și mi-am sprijinit, apoi, capul pe umărul său, oftând adânc. Aveam multe gânduri in minte...Oare Jeremy mă place sau urmărește ceva? Dave nu m-ar minți niciodată. Poate chiar aduce belele. Dave ține la mine, nu mi-ar face rău pentru nimic în lume. Totuși am ceva îndoieli față de el. Am impresia că este gelos. Ăsta e cel mai groaznic lucru! Să mă iubească fix el...Cel mai bun prieten al meu pe care îl văd ca pe un frate. Pe Jeremy îl plac, într-adevăr dar observ ceva la Dave...Și totuși nu as vrea să îl supăr sau să îl dezamăgesc. Sunt intr-o dilemă foare mare...

—Angi, ești bine?aud glasul grav al lui Dave.
—Tu ce crezi? Arăt eu a fată supărată?spun încercând să mimez un zâmbet.
—Dar ai lacrimi în ochi! Nu mă păcălești.
—Dave, nu plâng!am spus încercând din răsputeri să nu dau drumul lacrimii ce se zbătea în colțul ochiului.

Dave m-a privit în ochi, atat de adânc încât am simțit că nu mă mai pot controla și într-un final lacrima s-a scurs pe obraz. Am fugit in direcția opusă și am ajuns într-un final la toaletă, dar până să intru m-a ajuns Sarah din urmă.

—Ce ai? Ce s-a întâmplat?a întrebat disperată.

Pentru a nu fi urmată de Sarah, am evitat sa mai intru in toaleta așa ca am alergat până în curtea liceului până când mă ivesc de cineva. Îmi cer scuze și îmi ridic privirea.

—Jeremy?!
—Angela?!

Ne-am privit unul pe celălat, iar in ochii lui puteam vedea cum albastrul oceanic al irisului său se transforma într-un gri, mai apoi umezindu-se.

—Vino...A spus Jeremy deschizându-și brațele.

I-am răspuns îmbrățișării, și nu am scos niciun cuvânt, însă suspinele ieșeau din sufletul meu cu sughițuri. Jeremy era afectat de  starea mea așa că s-a oferit să mă ducă acasă. Ora lui începuse de mai bine de 20 de minute. Oricum eu trebuia să merg acasă...