Ultima lacrimă

24

Dupã întâlnire, Jeremy mã conduce pânã în fața casei mele.M-a privit lung în ochi și parcã aștepta sã se întâmple ceva. M-am întors cu spatele și am înaintat în curte. Jeremy m-a prins de mânã și m-a întors cu fața la el. M-am speriat din cauza forței cu care m-a tras de mânã.

-Jeremy...am spus fiind întreruptã de buzele lui ce le sãrutau pe ale mele cu patimã.Ce faci?!
-Angela...Sunt îndrãgostit de tine...Înțelegi?a spus cu lacrimi în ochi, evidențiind turcoazul din adâncul ochilor.
-Jeremy...Gata!nu putem fi! Și gata!Tu înțelegi?
-Dar nu va afla nimeni!Promit!
-Nu! Jeremy, aici se încheie relația noastrã. Suntem amici, ok? Putem vorbi oricând, despre orice dorești, oricând, doar gata cu tandrețea asta...

Jeremy m-a privit dezamãgit, m-am întors cu spatele și mi-am continuat drumul, apoi mi-am întors capul dupã el și deja nu mai era acolo.Mã simțeam prost dar...Nu aveam ce face, nu puteam sã îl rãnesc pe Dave.

Dupã ce ajung în camerã, mã schimb de rochie și ma pun în pat, încã gândindu-mã la ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta...Jeremy e îndrãgostit lulea de mine,eu îl iubesc, însã nu pot fi cu el,Dave s-a îndrãgostit în mod subit de mine, dar eu nu aș putea strica o prietenie ca asta, cuplându-mã cu el...Și acum și chelnerul ãla care a apãrut așa din senin...

Îmi amintesc de bilețele și le scot de unde le-am pus, apoi le fac bucãțele și le arunc.Mã trântesc din nou în pat, mai apoi încercând sã adorm. Dar nu pot! Nu am cum! Nu pot!

Mã dau jos din pat și merg la Dave.Alerg ca o nebunã cãtre casa lui și bat la ușã. Ce norocos e cã locuiește singur!Bat din ce în ce mai tare dar nu rãspunde. Mã așez pe treptele de la intrare și mã întristez, acoperindu-mi fața cu palmele. Lacrimile încep sã îmi curga și sentimentul de disperare a fost nelipsit din sufletul meu.Nu știam ce sã mai fac...Îmi bãtea inima atât de tare...Mã simțeam vinovatã fiindcã începeam într-un fel sã-l iubesc și pe Dave...

Dupã ce mã calmez, îmi șterg lacrimile și apoi observ cum un fulg era prins în pãrul meu.Îl dau jos și mã uit la el. Constat cã avea o oarecare strãlucire impresionantã,argintie.

-Hei!se auzi o voce necunoscutã.
-Cine e?spun înspãimântatã.

Apoi în fața mea apãru...