Ultima lacrimă

18

Îmi iau cartea și merg afarã, în curtea din spatele casei și mã întind pe pãtura abia luatã de pe culmea de rufe și mã așez cât mai confortabil pe una din zonele cu iarbã ale curții. Mã pun pe citit, adâncindu-mã bine cu nasul în carte, pânã când o umbrã uriașã îmi acoperi întreg trupul. Atrasã de acțiunea cãrții, am ridicat capul într-un târziu pentru a vedea ce se întâmplase cu umbra aceea, care dispãruse, iar totul pãrea perfect normal. Când am dat pagina, pentru a citi urmãtorul capitol al cãrții, am gãsit o panã albã. Universul își bate joc de mine, sau ce? Dumnezeule...Mã înspãimântã toate penele și fulgii ãștia, serios acum! Cad penele astea mai ceva ca firele mele de pãr...Ar trebui sã mã retrag? Sau sã rãmân aici sã vãd ce creaturã misticã mã va devora? Hmm...Prefer sã merg într-un loc sigur. Sã mã gândesc...

-Angi!s-a auzit vocea lui Dave, sunând atât de sinistrã.

Privea dincolo de mine, în spatele meu, cu niște ochi mari cât cepele. Eram confuzã și în același timp înspãimântatã. Am înlemnit, iar într-o fracțiune de secundã îl vãd pe Dave cum aleargã disperat cãtre mine și sare, dându-mã jos, mâna mea trântindu-se peste lama unui cuțit tare ciudat, crestându-mi antebrațul adânc. Brațul meu sângerând a fost observat de cãtre Dave care s-a alarmat instantaneu, ridicându-se. Apuc sã iau cuțitul, mã ridic, iar Dave e foarte agitat. Am bãgat cuțitul în pantaloni, fãrã ca Dave sã observe.

-Dave! Ce naiba se petrece?întreb confuză.
-Doar taci!se rãsti la mine.

Mi-a cuprins mâna cu a lui și m-a tras dupã el, conducându-mã pânã la el acasã. Dupã ce intrãm, încuie ușa cu cheia și trage toate jaluzelele, apoi îmi ia brațul rãnit în palme.

-Te doare?a întrebat cu lacrimi în ochi.Te simți bine?
-Sunt bine, nu mã doare chiar deloc...Ce ciudat, nu-i așa?E o tãieturã destul de adâncã.
-Angi! Aproape cã ți-a ajuns pânã la vene!Ai grijã!
-Pãi nu sunt eu cea care nu a avut grijã!De ce te-ai aruncat peste mine?
-Te rog, fii atentã. privește în jurul tãu de zece ori atunci când ești singurã!
-Dar ce naiba s-a întâmplat?Erai foarte speriat...
-Nu știu dacã ai auzit, dar niște creaturi se tot dezlãnțuie pe aici prin oraș.Nu știu cum sã îți explic...
-Niște animale sau ce?întreb cu gândul la penele gãsite.
-Ceva de genul...Adicã vin din pãdure ceva creaturi, era un...
-Un ce?
-Ceva înaripat oricum. În seara asta cel puțin, rãmâi aici!
-Nu am cum!
-Trebuie, Angi! E periculos sã mai ieși din casã acum...