Music for inspiration

Lost in stereo

All time low - Lost in stereo :X ador si meldoia si trupa :D oricum, melodie aleasa de sweetDiane . astept critici :)

@};-

Ding dong!

- Imediat! se auzi o voce de femeie. Kyle, răspunde la uşă!

După vreo jumătate de minut cineva mi+a deschis. Un băiat înalt, bine făcut, dar nu exagerat, cu ochii căprui şi părul şaten stătea şi îmi zâmbea din uşă.

- Se pare că te-ai întors mai repede decât te aşteptam.

- Mda...

Am intrat lăsându-l să închidă uşa. M-am îndreptat spre bucătărie pentru a o găsi pe mătuşa Jenna.

- Diana, ce mare te-ai făcut de când nu te-am văzut, a spus în timp ce m-a pupat pe ambii obraji.

- Şti, nu mai văzut de vreo două zile.

- Ştiu. Băieţii sunt la subsol cu Kiara. Du-te şi tu. Cred că iar v-a trebui să comandăm mâncare...

Am plecat de acolo înainte să înceapă să îmi spună cum a ars mâncarea sau ceva asemănător. Mătuşa mea e cam ciudată, dar e super de treabă. Până am ajuns eu la subsol, am mai prins genericul de final.

- Salut, băieţi şi Kiara!

- Ceau, Diane! mi-au răspuns în cor.

M-am aşezat pe canapea lângă verişoara mea.

- Deci, cum s-a numit filmul?

- Habar n-am. Oricum a fost naşpa, mi-a spus făcând o faţă.

- Hei! s-au auzit proteste.

- Dragă Kiera, să şti că a fost un film super, a spus unul din băieţi, Mike.

- Da, pentru că a jucat Megan Fox în el, şi-a dat ochii peste cap. Şti ce, te invidiez că ai ajuns la final.

- Şi eu, crede-mă, şi eu...

Restul serii am mâncat nişte pizza şi ne-am mai uitat la câteva filme. Într-un final, am adormit toţi pe unde am apucat. Am reuşit să prind un loc pe canapea, dar Troy a făcut în aşa fel încât să mă arunce jos, direct peste Kyle, trezindu-ne pe amândoi în preces.

- Şti, dacă vroiai să mă trezeşti puteai să o faci frumos, nu trebuia să pici pe mine, mi-a zis somnoros.

- Şti că e mai plăcut aşa, i-am răspuns căscând.

- Şti, mi-e foame... a căscat şi el.

- Şi ce-mi zici mie?

- M-ai trezit aşa că o să-mi ţi companie.

M-a luat de mână şi m-a tras în sus pentru a mă ridica de pe podea, el fiind deja sus. L-am urmat pe jumătate adormită până în bucătărie, chiar împiedicându-mă pe scări.

- Şti, ar trebui să fi mai atentă, mi-a spus în timp ce mi-a dat drumul la talie.

- Şti, nu trebuie să începi fiecare propoziţie cu ‚‚şti'', i-am scos limba.

- Ştiu, dar e mai amuzant, a chicotit puţin şi a încercat să îmi prindă limba.

- Prea încet, i-am strigat după care am luat-o la goană până la bucătărie.

Bineînţeles că m-a prins exact înainte să întru. Nu mă compar eu cu un ditamai, exagerare normal, jucătorul de fotbal.

- Unde crezi că te duci?m-a întreabat la ureche.