Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 1 -Ai o voce remarcabila!-

Era inceput de an si profesorul nostru de muzica ,organiza un spectacol muzical , cu fiecare clasa. Nu ca pe noi ,cei,de la real ar fi trebuit sa ne intereseze prea mult...deoarece eram cu cifre ,cu alte chesti...dar eu , dadeam foarte mult interes acestui mic spectacol, deoarece imi placea mult sa cant si in fiecare an eram aleasa in spectacol peantru a fredona un solo. Toata lumea imi spunea ca am o voce superba...dar nu prea ma mandream cu asta....nu ca nu mi-as fi dorit sa devin o cantareata sau ceva de genul...dar eu imi alesesem un profil real deci trebuia sa raman concentrata acolo.

In fine, dupa o luna de pregatiri, profesorul imi alesese o melodie cu un ton inalt pentru ca puteam sa ridic mult vocea ... si micul specatatcol se apropia .Eram din ce in ce mai emotionata . Din clasa mea nu prea aveam sustinatori, doar o singura fata .Carolina. Aceasta este cea mai buna prietena a mea din liceu.

Spectacolul era azi. Celelalte clase erau si ele la fel de talentate si aveau eleve cu o voce superba care dadeau o atmosfera placuta spectacolului.

Dupa cateva fete urmam si eu si cu fiecare eleva care pleca de pe scena, inima mea era inundata cu si mai multe emotii. Insa nu se putea ca emotile sa dureze la nesfarsit , fiindca am si auzit numele meu, Elis.

Am pasit incet pe scena,eram imbracata cu o rochita neagra si eleganta ....ca de spectacol....si cu niste pantofi care aveau un toc destul de inalt ,negri , iar parul il aveam prins in coc , cu niste suvite lasate in fata ce aratau minunat. Persoana care ma acompania , a inceput sa cante, la pian ,iar eu priveam cu inima inundata de emotii publicul care se parea ca era destul de mare.

Am inceput sa cant usor , cu o tonatie  destul de joas ,la inceput , dupa care , incet, am ridicat vocea pana la un anumit punct in care eram pe cea mai inalta nota si continuam sa raman acolo. Publicul ,auzindu-mi glasul ce rasuna puternic in toata sala ,  sa ridicat in picoare si  m-au aplaudat iar eu eram in culmea fericirii. Fiecare emotie, acum spulberandu-se una cate una . Apoi am coborat ,din nou, vocea, incet , incet , melodia terminandu-se.

Dupa terminarea micului spectacol, am fost premiati cu diplome si dulciuri, ca na, tot copii eram chiar daca aproape aveam optisprezeece ani. Prietena mea, Crolina, a venit si mi-a dat o imbratisare mare si. m-a felicitat din toata inima. Ea a decis sa ma conduca la caminul in care stateam ,alaturi de alti copii care isi pierdusera familile...

Pe drum incepu-se , sa ma laude zicandu-mi , iar si iar,ca am o voce incomparabila si minunata ,ea fiind o priceputa lingustioare...

In drum spre camin era casa de teatru unde se lansau vedete care mergeau la Hollywood si .normal ,Carolinei. ii venau o suma de idei :

-De ce nu dai si tu o proba?

-Ce? Esti nebuna, eu ? Nu as lua nici intr-o mie de ani...

-Cum sa nu? Ai lua sigur. ai tot ce iti trebuie! intareste Carolina, si mai sigura pe ea.

-Si ce anume ? continu ,eu , si mai confuza.

-Pai, in primul rand, talentul care este impecabil ,si esti frumoasa, slaba inalta zici ca esti un model ! Sigur ai fi acceptata!

-Frumoasa? Acum chiar ca exagerezi!

-Ba sigur ca nu !Esti...cum am mai zis , minunata!

-Da draga mea , asta o fi parerea ta, dar nu vreau sa incerc si sa am parte de o dezamagire! am spus eu foarte sigura.

-Hai nu mai fi modesta,continua Carolina care nu dorea deloc sa se  lase invinsa, ai o voce remarcabila!

-Multumesc ,dar nu stiu ce sa zic...poate o sa ma mai gandesc...

-Ohh , Elis...macar promite-mi , ca o sa te gandesti ! Eu as da orice sa am un talent ca al tau!

-Bine, promit! Ne vedem maine la scoala!

-Ok ,noapte buna! ma saluta Crolina cu zambetul pe fata si apoi pleca.

Eram foarte confuza. Nu stiam ce sa zic...nu ,nu puteam...si ea ar da orice ca sa aiba talentul meu? Ea are o familie...eu sunt singura..i l-as da cu cea mai mare placere daca as primi in schimb o familie.