Dragoste&Dezamăgire

Capitoul 12 -O zi plină-

Ziua incepe cu o dimineata placuta de primavara. 11 marrtie...ziua mea. Acum optisprezece ani am iesit la lumina si am facut cunostinta cu aceasta viata. O viata in care soarta a decis ca eu sa ma aflu aici...in aceasta casa alaturi de Diego. Nu imi vine sa cred ca au trecut optisprezece ani...nu imi vine sa cred ca viata ma adus aici...cine s-ar fi gandit? Ingandurata ma uit la ceas, iar acesta arata ora 8:56...

Dormisem deja destul de mult, usor ma ridic din pat iau un prosop din dulap si ma indrept spre dus. Incet imi dau hainele jos de pe mine, iar apoi dau drumul apei fierbinti. Imediat ma strecor sub jetul de apa iar o senzatie placuta imi invaluie tot corpul. Nu dupa mult timp ma hotarăsc sa opresc apa, și infasurandu-mi prosopul in jurul corpului, ies din baie. Apoi ma indrept spre dulap si aleg dintre hainele cumparata de Diego o rochita de matase turcoaz. Alaturi de ea asortez niste sandale albastre. Era foarte cald in aceasta tara ,desi era martie , se simtea ca si in luna iunie.Parul meu cel drept si brunet il las desfacut. Era deja ora 9:15, iar Diego nu venise pana acum. Oricum n-as indrazni sa ies din camera de capul meu, poate tatal lui Diego este acasa, si nu trebuie sa afle ca eu sunt aici.

Incep sa ma plimb prin camera, ahh deja incepeam sa ma plictisesc. Ce tot face de nu vine? Din nou ma uit la ceas iar aceasta arata ora 9:44 , daca stiam ca o sa astept atât ,dormeam mai mult. Nu puteam sa cant, sa invat ,sa sar ,sa ma joc nu puteam sa fac nimic. Plictisită, mă arunc in pat si ma uit la tavanul alb. Avea o lustră simpla , in forma de cerc de culoare alba.

-Elis, te-ai trezit? Sunt Diego!

Imediat tresar din pat. In sfarsit! Rapid ma indrept catre usa si o descui. Imediat ce o deschid sunt intâmpinată de confetii colorate. M-am speriat putin , datorită zgomotului provocat de acestea ,insa dupa ce imi revin il vad pe Diego cu un buchet de trandafiri albi in mana,si o plasuta de cadou .

-La multi ani! striga tare Diego.

-Multumesc ,mult de tot! spun eu dupa care acesta ma ia in brate iar eu ii raspund imbrăţișării.

-Astea sunt pentru tine! continuă Diego , iar apoi imi da buchetul absolut suberb de trandafiri, si apoi plasuta in care se pare ca era un cadou.

-Preferatele mele!

-Stiam eu! supune Diego foarte mândru de el insuși.

-Serios? De unde? intreb eu curioasa.

-Pai trandafirii albi te descriu cel mai bine. Blandete , frumusete , puritate...

-Ah, dar ce complimente frumoase...esti un dulce!

Acesta imi raspunde cu un zâmbet larg iar apoi mergem in sufragerie. Se pare ca nici astazi ,tatal sau, nu era acasa. Ne așezăm pe canapea iar acesta se uita in continuare la mine ,dar in acelasi timp și la cadou. Parca cu privirea mă ruga să-l deschid.

-Pot să ma uit? spun eu rapid.

-Oh, credeam ca nu o mai faci!

Incet incep să chicotesc, iar apoi scot ce era in interiorul pungii. Era o cutiuta mica si rosie. Incet o deschid. Se pare că in aceasta se afla o pereche de cercei din argint cu cheia sol. Oh, erau asa frumosi!

-Am vazut ca ai si o bratara cu note muzicale...ma gandeam ca ti-ar placea si niste cercei! continua Diego .

Ah, bratara...acea bratara de la Shane....uitasem de ea...de ce o mai purtam? Trebuia sa o fi aruncat de mult! Ah, din nou mi-am amintit de acel ticalos! Acel nemernic care nu a vrut decat sa ma vânda...care doar a profitat de mine! Pentru cateva minute se face liniste in camera . Trebuia sa stau linistita , nu trebuia sa ma mai gandesc la el...asa ca inghit in sec si spun :

-Oh,da ! Sunt foarte frumosi cerceii , nu trebuia sa te deranjezi! Multumesc!

-Nu e nici un deranj! Si spune-mi , de la cine ai bratara?