Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 11 -Tu spui DA! Iar eu zic NU! -

Putina lumina patrunde in camera, iar eu ma trezesc usor ,insa intr-o incapere cu aroma diferita. Eram tot in camera unde ma aduse-se Diego. Ah,Diego,nici nu sti cat iti sunt de recunoscatoare! Daca nu ai fi fost ocrotit cu un suflet bun , eu nu as fi scapat din acea mizerie in care intrasem...in care soarta ghinionista pe care o am m-a adus...insa aceasta soarta mi te-a adus in cale, iar eu nu regret ca te-am intalnit, iti sunt datoare pe viata!

O bataie in usa ma face sa tresar usor ,insa nu am indraznit sa vorbesc...trebuia sa-i aud numele...

-Diego!

Oh, da ,acest nume! Usurata ma ridic din pat si deschid ,usa...era chiar el, cu parul sau negru, si,si....ochi lui negri ca noaptea...imbracat cu blugi albastri , un tricou rosu,asortat cu tenesi rosii...tinea in mana o tava cu sandwiciuri, alaturi de o salata de rosii,castraveti si ceapa, plus trei oua fierte, insa nu lipsea nici cana de lapte cu cacao.

-Buna dimineata , cum ai dormit? spune acesta , dupa care intra in camera si aseaza tava cu mancare pe masa...iar eu rapid incui usa dupa el.

-Neata...bine...am dormit bine...spun eu timida si balbaindu-ma.

-Aham...ma bucur...nu trebuie sa incui usa daca vrei ,astazi pana la ora 16:30 , tata lucreaza...asa ca daca doresti te poti plimba prin casa...

-Ah,bine ! spun eu dupa care ma aproprii de el si ma asez langa acesta ,dupa care reiau,multumesc, Diego, pentru tot ce faci pentru mine...iti sunt total recunoscatoare!

-Oh...n-ai pentru ce...sti chiar imi face placere sa te ajut...si din contra eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca ai acceptat sa stai aici...imi face bine sa mai stau de vorba cu cineva...tata mereu lucreaza...la facultate nu prea am prieteni...si mai ales...cel mai rau este ca am pierdut-o pe mama...ea mereu imi dadea sfaturi bune...ma ajuta cu orice! Imi este greu fara ea...cateodata vin aici si ma uit prin lucrurile ei...parca simnt ca inca este langa mine!

Oau, eram atat de socata , el nu prea parea genul de baiat care sa-si exprime atat de clar sentimentele, si sa fie atat de nefericit, din contra la prima vedere parea un baiat rasfatat , de bani gata, caruia sa nu-i pese de nimic. Se pare ca nu e bine sa judeci o carte dupa coperta...

-Stii...te inteleg perfect,continu eu rapid, eu de mica ma simnt asa , singura, fara nimeni de incredere sa ma sfatuieasca, sau sa ma sprijine...

-Multumesc ca ma intelegi! Chiar conteaza pentru mine! spune acesta dupa care se uita la mine zambind. Apoi imi atinge parul si mi-l da dupa ureche dupa care continua, ce ochi frumosi ai!

Simteam cum obrajii incepeau sa-mi clocloteasca , chiar a fost dragut cum a spus-o! I-am raspuns cu un zambet , dupa care s-a retras din camera. Rapid incep sa mananc , dupa care ma retrag in baie pentru a face un dus fierbite...apa era asa placuta , mereu un dus ma linisteste si ma face sa uit de tot si de toate.

Insa acesta nu poate dura pana la nesfarsit , asa ca dupa ce termin infasor un prososp in jurul corpului meu ,iar apoi ma retrag in camera. Se pare ca hainele mele care le spalasem ieri se uscasera , asa ca rapid ma imbrac cu blugii mei albi , mulati, care il asortez cu un maieu galben. Dupa ce imi piaptan parul iau tava si ies din camera cu speranta de a gasi bucataria.Dupa ceva timp:

-Diego? strig cu putere deoarece pur si simplu ma ratacisem prin vila aceasta imensa...

-Ce s-a intamplat? raspunde acesta imediat.

-Poti sa imi arati unde este bucataria?

Acesta incepe sa chicoteasca iar apoi imi face semn sa merg dupa el. Imediat ajungem in bucatarie, care era imensa insa destul de modesta...avea mobila de culoare crem,faianta era cam de aceasi culoare a mobilei,pe jos avea gresie de culoare maro, iar in centru era asezata o masa de trei persoane. Dupa ce analizez bucataria ma indrept spre chiuveta dupa care i-au detergentul de vase insa nici nu apuc sa il desfac deoarece sunt inrtrerupta de vocea lui Diego: