Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 13 -Un sărut dulce-

Dimineata , foarte de vreme, sunt trezita de zgomotul provocat al unui pahar care tocmai se sparse-se,si de pasii grabiti ce se auzeu zdupanind pe hol. Sigur erau Diego si tatal sau care se grabeau sa plece. Rapid ma uit la ceas ,iar acesta arata ora 7:17. Dupa cate intelesesem , trebuiau sa fie gata pe la 7:30...incet imi pun iar capul perna si atipesc putin, insa sunt trezita din nou de zgomotul usii care tocmai se trantise. Ah, ce ma speriasem! Incerc iarasi sa adorm , insa de data aceasta nu mai reusesc... cateva minute ma foiesc in patura , insa degeaba, se pare ca lui Mos Ene ii disparu-se genereozitatea, sau cel mai probabil a mers si el sa se odihneasca...

Lenesa, si putin nervoasa ca somnul meu fusese intrerupt, ma ridic din pat si pornesc spre dus. De data aceasta am dat apa putin spre rece deoarece vroiam sa ma racoresc. Dupa cateva minute, ies infasurand un prosop in jurul meu iar apoi ma duc catre dulap. Aleg o rochie galbena cu buline negre , stransa la mijloc cu un cordon negru , iar parul mi-l prind intr-o coada de cal. Dintre incaltaminte aleg niste balerini galbeni cu o funtita neagra...se asortau perfect, probabil erau facuti pentru rochia aceasta.

Repede ma uit la ceas ,iar acesta arata ora 7:54...se pare ca astazi eram singura acasa. Neavand ce face , ma hotarasc sa ies din camera si sa mananc ceva. Incet deschid usa, si verific rapid daca este cineva. Nu stiu de ce eram nesigura, Diego imi spusese ca nu este nimeni acasa. Trebuia sa am incredere in el...daca nu in el ,atunci in cine? Asa ca fara nici o remuscare ies din camera si foarte linistita cobor scarile, dupa care ma indrept spre bucatarie. Intrand dau peste o surpriza .

Pe masa erau deja asezate bolul cu cereale, si o cana de ness, iar langa acestea un biletel. Zambind ma indrept spre masa cu pas alergator , si iau biletul pe care scria : Buna dimineata frumoasa mea! Sper ca ai dormit bine , si ca ai avut cele mai frumoase vise! Dupa cum cred ca ai observat, ti-am pregatit micul dejun , si nu iti fie frica singura, ma intorc la unsprezece. Pofta buna! Cat de dulce! Afisez un zambet mare pe fata, dupa care incep sa simnt ca ceva parca imi zboara prin stomac. Ah nu puteau sa fie fluturasi! Acum serios, eu nu mananc omizi! Dar asa ma simteam...ultima data cand m-am simtit asa a fost...atunci cand...eu si Shane...eram un cuplu...off de ce trebuie sa imi amintesc de el? Trebuie sa uit de acel nemernic, trebuie sa uit ca exista!

Oftand ma asez pe scaun , si incep sa mananc. Dupa ceva timp termin,iar apoi ma apropii de chiuveta pentru a le spala. Ah , chiuveta! Ce amintire! Spaland vasele incep sa chicotesc deoarece imi amintisem ce se intamplase ,aici, cu cateva zile in urma. Repede le termin, iar apoi ma duc spre sufragerie si ma asez la pian. Usor il deschid si incep sa mangai clapele acestuia. Imi era dor sa cant , insa nu stiam ce...amm...chiar nu aveam inspiratie,asa ca incep sa fredonez ceva la nimereala.

Dupa doua ore...

Ahh ,cred ca cantasem mult. Nici macar nu stiu cat este ceasul. Rapid , il privesc pe cel din sufragerie, iar acesta arata ora 9:01. Ah ma iubeste! Stiu ca e un joc de copii dar de cand eram mai mica tineam cont de el. ( Pentru necunoscatori , cand te uiti la ceas la o anumita ora si este la minutul 59 persoana la care tii nu simnte nimic pentru tine, cand arata 00 ( fix) persoana la care tii te place, si cand este si un minut te iubeste) Jocul acesta il stiam de la Carolina...ah ce o mai face ea...deja trecuse ceva timp si nu mai dadusem nici un semn de viata...imi si imaginez ce ingrijorata trebuie sa fie...imi este asa de dor de ea!

Plictisita ma ridic de la pian, insa nu uit sa il inchid, Diego ma avertizase ca tatal sau nu suporta sa il gaseasca deschis...cred ca ii aminteste de sotia lui. Incep sa ma plimb prin sufragerie, si sa analizez mobila aceasta scumpa. Era atat de frumoasa...eu la camin aveam decat un mic dulapior cam vechi. Era atata spatiu aici, o casa atat de mare pentru doar doua persoane.

Dupa ce ma plimb prin sufragerie urc la etajul unu. Aici se aflau doua camere si o baie. Mergand pe hol, din gresala ma impiedic de o jucarie si ma izbesc de o usa intredeschisa, acum aflandu-ma in interiorul acesteia. O camera , se pare , cu o nota masculina. Pe perete, era asezat un poster cu un nume scris in flacari. Scria: Diego...oh aceasta era camera lui...se pare ca destinul ma adusese aici. De ce inima nu ma lasa sa plec ... ba din contra ma indemna sa raman si sa o analizez. Eh nu are nimic daca ma uit putin...peretii erau de o culoare albastra, patul era asezat pe centru cu o mica noptiera langa el ,pe care era asezata o veioza , un dulap asezat la perete, si langa fereastra un birou pe care se afla un leptop. In aer plutea o aroma placuta...vroiam sa analizez mai mult scrisul de pe , peretele care era langa pat ,asa ca ma rezem usor de dulap. Insa se pare ca acesta era un dulap cu sine , si incet se deschide in spatele meu. Oh, Doamne era o dezordine uimitoare...avea hainele ghemotite peste tot , si inghesuite de aproape cadeau peste mine.Insa ,asa se si intampla, in fața mea cade o pereche de boxeri. Ii privesc foarte ciudat , iar apoi rosie in obraji ii ridic si doua secunde ma holbez la ei. Repede incerc sa ii bag la loc , insa nu apuc , si o voce cunoscuta imi rasuna in urechi :

-Ce faci?!

Nu se poate...era Diego...ahh ce moment jenant...cum se poate intampla asa ceva? Simteam cum inima incepea sa-mi bata, si obrajii sa-mi clocoteasca. Rusinata ma intorc spre usa, iar apoi il vad pe Diego care statea in prag cu mainile stranse la piept si din nou cu acel zambet pervers pe fața...mai bine era tatal sau ...

-Te-ai intors...asa repede...oaaau... spun eu si in acelasi timp arunc perechea de boxeri ,undeva in spate ...

-Pai , vroiam sa iti fac o surpriza...

-Ha ha , nu trebuia ! spun eu putin ironica ,iar acesta se apropie de mine cu mainile in buzunar , insa tot cu acelasi zambet pe fata...

-Siii...ti-au placut cerealele?

-Erau cu scortisoara...mie imi plac cele cu ciocolata !( nu ma judecati...trebuia sa schimb subiectul)

-Aaaa...o sa tin minte! continua acesta.

-Uite , am ajuns aici din gresala , m-am impiedicat de ceva in timp ce ma plimbam pe hol, iar apoi m-am trezit in camera ta, si sa vezi ca....

-E in regula! spune acesta incepand sa rada de mine...

-Ok...eu ma retrag in camera mea... spun eu dupa care incerc sa grabesc pasul spre usa pentru a scapa cat mai repede , insa acesta imi apuca mana si spune:

-Inca ceva...cum ti s-au partut boxeri mei albastri? zice acesta ridicand din sprancene...

-Cred ca ti-ar sta mai bine cu verde! raspund eu imediat cu o atitudine invingatoare, si apoi plec grabita in camera mea.

Ajunsa in camera , ma arunc in pat si incep sa chicotesc usor, insa roșeața din obrajii mei nu disparuse...nu credeam ca va veni asa repede acasa, insa zisese ceva de o surpriza, oare ce mai era? Nici nu apuc sa ma gandesc bine ca il si vad pe acesta cum intra in camera mea...

-Hei...vroiam sa iti zic ceva...

Eram foarte nerabdatoare sa aflu despre ce era vorba ,insa nu aratam asta pastrand o fata indiferenta.

-Bine , dar nu vreau sa mai vorbim despre ce tocami s-a intamplat...stii tu...spun eu muscandu-mi usor buza inferioara.

-Ok, ok...si verde, serios?

-Deci...ce vroiai sa imi zici ? continu eu rapid incercand sa evit subiectul acela jenant...

-Ah, pai m-am gandit mult la scoala, si ... stiu ca ne cunoastem abia de cateva zile dar ai inceput sa-mi placi Elis, si ma intrebam daca nu cumva vrei sa ...incercam sa ...fim un cuplu?

Ce tocmai a zis? Eram atat de uimita...recunosc si mie imi placea mult ...dar chiar nu stiu ce sa zic...aveam incredere in el , nici macar o indoiala , asa ca nu stiu ce as putea pierde...

-Mi-ar placea! spun eu cu zambetul pe buze.

Acesta se apropie usor de fața mea , iar buzele noastre formeaza un sarut lung si dulce.