Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 22 -Din nou dezamăgire-

Aflandu-ma pe podea , inca in aceasi camera , incercam sa-mi retin lacrimile care tot nu incetau sa apara. Se ajunsese deja prea departe , nu stiu daca voi mai putea reusi sa-mi pastrez calmul. Nu stiam ce sa fac ,la ce sa ma gandesc , inima mea era plina numai de ganduri negre. Nu puteam face nimic de cat sa-mi imaginez cele mai oribile lucruri care puteau sa se intample.

Oare Diego este bine? Cine stie ce i-ar putea face Shane? Ohh, trebuie sa imi revin din aceasta depresie in care intrasem , si sa ma gandesc cum as putea iesi de aici . Intrasem in aceasta lupta , si trebuia sa o castig. Nu puteam sa renunt asa usor , sa ii fac pe plac lui Shane , nu!

Hotarata ma ridic de pe podea , imi sterg lacrimile , si incep sa ma gandesc. La un moment dat trebuia sa imi vina vreo idee ca sa pot iesii cumva de aici. Hai , Elis , gandeste!

In timp ce incercam sa ma gandesc la ceva , imi strecor mana prin par pentru al mai , si observ ca aveam cateva agrafe in el. Uitasem de ele. Plictisita le desfac si incep sa ma joc cu acestea , insa brusc imi ridic privirea , aceasta indreptandu-se catre usa. Dar daca? Nu , asta este prostec , poate in clasa a treia incercam sa deschidem usile cu agrafe de par. Dar...nu pierdeam nimic daca incercam.

Fara sa mai ezit , ma ridic de pe pat si incep sa scormonesc cu agrafele in gaura usii. Prima incercare a esuat , agrafa blocandu-se inauntru. Mai aveam doar trei disponibile. Imediat o strecor si pe a doua , insa sfarseste exact ca si prima. Rapid o introduc si pe a treia , insa tot degeaba.

Mai aveam doar una. Era ultima mea incercare...sansele erau mici insa existau cateva. Cu teama o strecor si pe aceasta , insa imediat ce reusesc sa o misc aceasta se rupe. Cat ghinion! Oricum a fost un plan prostesc...

Nervoasa ma intind iar pe pat , incercand din nou sa gasesc o cale de iesire.

(Shane povesteste)

Aflandu-ma in camera generala a hotelului parasit , alaturi de colegii mei incercam sa tin situatia sub control. Nu stiam ce sa fac , uram faptul ca intre Elis si Diego s-a creat o asa mare legatura. De ce trebuie eu sa trec prin atatea? De ce nu poate fi ca inainte? Acestea erau intrebarile ce tot mi se invarteau prin minte. Aveam de luat o decizie grea in ceea ce-i privea pe cei doi.

Intre timp , pe usa intra unul dintre colegii mei cu o fata destul de neplacuta. Puteam citi pe fata acestuia ca ceva era in neregula.

-S-a intamplat ceva , Mike?

-Da domnule! Tocmai am venit sa raportez!

-Spune!

-Se pare ca in cateva ore v-om fin inconjurati! Echipele noastre de urmarire , au raportat ca domnul Peeters ne-a aflat locatia si este foarte aproape!

-Ah , asta e de rau! Tata , am nevoie de parerea ta! Ce ma sfatuiesti sa fac?

-Shane , trebuie sa terminam mai repede cu asta si sa ne retragem de aici cat mai putem! Dupa cum il cunosc pe Michael ar face orice pentru fiul sau ,deci probabil a venit cu o echipa destul de pregatita!

-Hmm...nu este deloc bine! continua Shane nervos.

-Sper ca ai luat deja o hotarare ! striga imediat tatal meu.

-Asa este!

-Deci?

-Mike dute si verifica ce face Elis , dupa care mergem amandoi la Diego!

-Inteles! spune acesta in timp ce se retrage.

-Shane ce ai de gand sa faci?

-Vei vedea!

(Elis povesteste)

Intinsa pe pat , si holbandu-ma la tavan, tot incercam sa ma gandesc la o cale de iesire. Insa in acest moment mintea mea era goala si chiar nu stiam ce puteam face...