Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 18 -Intre două iubiri-

-Shane , ce cauti aici? strig speriata iar in acelasi timp ma ridic brusc de pe banca.

-Oh, te rog Elis, nu-mi spune ca nu ai primit mesajul...

-Mesaj? intreaba curios, Diego.

-Pai eu...defapt...

-Nu, ma intereseaza...te-am anuntat ca vin...cred ca special ai aranjat asta!

-Shane...cum m-ai gasit?

-Foarte usor...mai sti cand mi-ai raspuns la al doilea apel? Ei bine...o s-o zic foarte simplu...statie GPS ,cateva aparate, si pana la urma am reusit sa te localizez...pana si adresa. Am mai fost prin Rusia, si stiam ca pot ajunge mai repede la locuinta respectiva ocolind prin parc...si ce sa vezi...am dat peste bratara pe care ti-am daruit-o de Craciun...ma gandeam ca esti prin parc, si am zis sa verific...

-De ce , Shane? Ti-am spus sa nu ma mai cauti!

-Trebuia ,Elis! Nu stiam nimic de tine! Si , oricum...esti aici din vina mea...deci...era de datoria mea sa te aduc acasa...acum ,hai, sa mergem!

-Nici sa nu indraznesti sa te atingi de ea! striga nervos Diego.

-Si tu, cine te crezi? continua imediat Shane.

-Shane, el e iubitul meu, Diego! Iar eu vreau sa raman, aici...cu el!

-Poftim?

-Deci, tu esti Shane Jonson...cel care i-a facut numai rau Elisei...iar acum ai tupeul sa te arati in fata ei...si sa-i spui tot felul de tampeni...

-Tot ce s-a intamplat , a fost o neintelegere...iar Elis, tu trebuie sa vi cu mine, ne intoarcem acasa!

-Nu, Shane! Nu te v-oi mai urma nicodata! Vreau sa raman alaturi de baiatul care m-a salvat din mizeria in care tu m-ai dus! Vreau sa raman alaturi de persoana care ma iubeste cu adevarat!

-Se pare ca n-ai inteles nimic din mesajul pe care ti l-am trimis! Si...si tu te auzi ce spui...te minti pe tine insati...pe mine ma iubesti! striga Shane nervos.

-Gresesti! continu eu in timp ce il i-au pe Diego de mana. Te rog pleaca inapoi acasa...si nu mai veni dupa mine!

-Elis...

-N-ai auzit-o? striga Diego , de ce mai insisti?

-Bine...acum plec...dar nu va ramane asa...o sa lupt pentru tine, Elis...pentru ca...eu inca te iubesc!

Fara sa mai spunem nimic, acesta se retrage facandu-se nevazut intr-o clipita. Imediat, cedez emotilor , lacrimile facandu-si aparitia. Rapid, Diego ma ia in brate , lasandu-ma sa plang pe umarul lui:

-Nu mai varsa lacrimi degeaba...totul va fi bine...

-Iarta-ma Diego! Iarta-ma ca nu te-am ascultat si i-am raspuns la apel...

-Te-am avertizat...eram sigur ca asa se va intampla daca o sa-i raspunzi...

-Stiu...sunt asa o proasta...

-Oh, nu e adevarat! Acum nu mai are rost sa dam vina unul pe altul...ce s-a intamplat ,s-a intamplat...asta e! Impreuna v-om trece peste toate!

-Multumesc...mereu esti alaturi de mine...

-Mereu v-oi fi!

-Te iubesc!

-Si eu!

Dupa ce imi revin , ne indreptam cu pasi repezi spre casa. Vroiam sa ajung cat mai repede ,sa ma bag in pat , sa adorm si sa nu ma mai gandesc la nimic.

***

Seara...

Era aproape miezul noptii , iar eu nu puteam sa adorm. In mintea mea se invarteau mii de ganduri si intrebari:De ce tot mai continua sa lupte petru mine? De ce ma mai cauta? Oare ce scria in acel mesaj? De ce am fost proasta , si nu l-am citit ? De ce? iar pe langa toate aceste intrebari, parca se auzea in ecou acea replica: ''Bine...acum plec...dar nu va ramane asa...o sa lupt pentru tine, Elis...pentru ca...eu inca te iubesc!'' Oare chiar spune adevarul? De ce sa cred asta, dupa tot ce mi-a facut? Ahh, dece nu pot uita de el? Acum il am pe Diego , trebuie sa uit de Shane! Il iubesc pe Diego! Dar oare il mai iubesc si pe Shane? Oh, Doamne , nu! Nu pot sa-l mai iubesc!

Scuturand putin din cap , incerc sa nu ma mai gandesc la iubire, si-mi asez usor capul pe , perna. Trebuia sa incerc sa adorm. Nu puteam sta treaza toata noaptea , de aceea exista ziua...sa ma ocup de probleme , iar seara sa ma odihnesc. Asa ca , rapid inchid ochii si in mai putin de cateva minute , adorm.

(Shane povesteste)

Imediat dupa ce am plecat din parc, am hotarat sa ma cazez la un hotel din zona , nu foarte scump,ci unul modest. Acum, aflandu-ma in camera, incerc sa nascocesc un plan pentru a aduce-o pe Elis inapoi acasa. Ce pot sa-i mai spun...nu reusesc deloc sa o conving. De ce nu vrea sa ma creada?

Agh, Doamne, daca chiar nu vrea sa revina inapoi la mine? Nu ma pot gandi la asa ceva, o iubesc prea mult , ea inseamna totul pentru mine! Nu stiu cum de am ajuns sa ma indragostesc asa de tare de o persoana, as fi in stare sa imi dau si viata pentru ea. O iubesc prea tare, ca sa renunt asa usor la ea...sunt pregatit sa fac orice, pentru a o avea din nou.

Ea m-a schimbat , m-a facut o persoana mai buna ,blanda, si generoasa. Inainte de a o intalni , eram un alt om, un baiat caruia nu ii pasa de nimeni si de nimic, doar de mine insumi...dar acum...o sa lupt pentru ea! Deoarece , dragostea este o lupta ca merita castigata!

Dimineata...

(Elis povesteste)

Lumina orbitoare a soarelui patrunde usor prin fereastra indemnandu-ma sa ma trezesc. Cu greu deschid ochii , si privesc oarecum in gol. Dupa ce imi masez putin capul care incepuse sa ma doara ingrozitor, probabil pentru ca am adormit la o ora destul de tarzie, ma ridic si privesc ceasul. Acesta indica ora 10:53...se pare ca dormisem destul de mult. Dupa ce ma mai intind de doua ori in pat, ma ridic si ma indrept spre dus.

Dupa acesta , revin din nou in camera si aleg sa ma imbrac cu o pereche de blugi , albi, si o bluzita de culoare violet. Dupa ce ma mai uit de cateva ori in oglinda, ma indrept spre fereastra pe care o deschid larg pentru ca aerul curat sa patrunda in camera.

Insa, imediat observ, ca pe , pervazul din exteriorul ferestrei, era asezata o scrisoare. Aceasta se afla intr-un plic obisnuit. Deja imi si imaginez de la cine putea fi...asa ca dupa ce oftez de cateva ori, o deschid cu putina teama in suflet.

Draga Elis,

Stiu ca nu vrei sa te mai caut...stiu ca nu vrei sa mai auzi de mine...stiu ca din mesajul pe care ti l-am trimis nu ai vrut sa intelegi nimic...da , stiu! Insa ti-am mai spus , si iti mai spun inca odata : Nu am sa renunt la dragostea pe care ti-o port, la tot ce am trait pana acum , la fata care m-a facut sa ma schimb, la fata de care m-am indragostit pana peste cap , si as fi in stare sa fac orice pentru ea! Intr-un cuvant : n-am sa renunt la tine! Pentru ca eu simt ca tu esti parte din sufletul si inima mea! Te rog , Elis , intoarcete la mine!

Cu dragoste, Shane.

Dupa ce citesc aceste cateva randuri , un fior parca imi ingheata tot spatele.

Of, Doamne , de ce? De ce imi complici viata mai mult de cat credeam eu ca ar putea fi?! De ce Shane imi scrie toate aceste cuvinte, dupa tot ce mi-a facut? De ce am sters eu mesajul acela? Agh, sunt asa naiva! Nu ar trebui sa dau doi bani pe vorbele lui, ba din contra ar trebui sa sfasi aceasta scrisoare in mii de bucati! Dar, dar dece nu pot? De ce?

Simt ca in inima mea are loc o batalie intre sentimente...sentimentele pentru Diego, si sentimentele pentru Shane. Sunt asa de confuza...nu mai pot intelege nimic! Pe care dintre ei il iubesc cu adevarat? Of, mi-as dori sa primesc un semn, care sa ma ajute sa inteleg tot ce se intampla in inima mea , si sa ma scoata din toata aceasta ceata!

Fara sa-mi dau seama , o lacrima mi se scurge pe obraz , aterizand pe foaia de hartie pe care o tineam in maini. De ce plang din nou? De ce? De ce nu mai pot intelege nimic? Oare asta inseamna dragostea...durere , suferinta, neintelegere, si confuzie?