Dragoste&Dezamăgire

Capitolul 20 -Doar a ta!-

Cu greu reusesc sa-mi deschid ochii , si sa realizez unde ma aflu.Peste tot in jur , era intuneric , iar mainile le aveam legate. Se pare ca eram in miscare , intr-o masina cu ferestre fumurii.

Dupa putin timp in care imi dezmortesc de tot ochii , observ ca langa mine se afla o silueta inconstienta. Imediat o analizez rapid si se pare ca era Diego.

Oh... bieti de noi , nu stiu ce ni se v-a intampla ,unde v-om fi dusi , sau macar cine sunt acesti oamenii, si ce vor de la noi. Trebuia sa reusesc sa raman calma , deoarece , cei care conduc nu trebuie sa stie ca m-am trezit. Puteam retine lacrimile ce voiau sa-mi inunde fata , insa tremuratul , nu-l puteam stapanii.

Incet , incep sa aud niste gemete usoare , care veneau de langa mine. Se pare ca si Diego incepe sa-si revina , asa ca imediat ma intorc spre el , si ii fac semn sa nu vorbeasca si sa ramana calm.  Acesta imi intelege privirea imediat , si incepe sa analizeze masina. Dupa privirea lui, pare ca este putin nervos. Nu ii convenea ca este in inferioritate .

Dupa ceva timp, acesta se uita la mine , iar privirea lui imi spunea sa raman calma.

Peste cateva minute , extrem de agitate pentru noi , masina se opreste brusc. Cei doi indivizi din fata , coboara din masina , trantind usile in spatele lor , iar apoi vin catre noi , deschizand usile si tragandu-ne afara.

-Se pare ca v-ati trezit , sobolanilor! exclama unul dintre ei.

Intre timp , observ ca eram , undeva , in fata unei cladiri imense ,  asezata intr-un loc parca uitat de lume . Cei doi barbati , dupa ce se dezmortesc putin ,  incep sa ne impinga , facandu-ne semn ca trebuie sa intram in cladire.

Ajunsi in aceasta , incep sa analizez tot ce puteam vedea in intuneric: peretii aveau tencuiala rupta , in mare parte ferestrele erau sparte , neingrijite , si cu draperiile cazute , pe jos se afla un fel de gresie de spital alunecoasa , iar la fiecare colt se vedeau camere de filmat. Locul era de-a dreptul infricosator.

Peste cateva minute ajungem la un etaj destul de inalt , intr-o camera  mica care avea un patut mic , asezat la un colt. Imediat suntem trantiti in aceasta de cei doi oameni brutali ,  care incep sa ne dezlege mainile.

-Aici va ve-ti petrece noaptea! Bucurati-va de ea , si odihniti-va , deoarece zilele ce v-or urma v-or fi grele... spune cu un ton  ridicat unul dintre acestia, dupa care se retrag din incapere , incuindu-ne acolo.

Datorita franghiilor cu care fuseseram legati la maini , aveam incheieturile vanete si insangerate. Acestea ma faceau sa simnt o durere ingrozitoare , care ma apasa fara oprire.

-Elis , scumpa mea , cum te simnti? ma intreaba Diego , iar in acelasi timp ma ridica de pe jos si ma aseaza pe pat.

-Oh, Diego, simcera sa fiu nu prea bine...sunt speriata si slabita...continu eu frecandu-mi mainile usor .

-Crede-ma draga mea , nici eu nu sunt prea bine , dar trebuie sa fim puternici!

-Stiu...Diego...stiu...

-Totul va fi bine!

-Sper si eu...inca nu stim cine sunt acesti oameni , adevarat?

-Asa este...chiar nu am nici o idee...continua Diego, luandu-ma in brate.

Fara sa observe , oftez usor , si imi asez capul pe pieptul sau tare. Cine putea sa ne faca asa ceva , si de ce? Trebuie sa analizez situatia de la cap la coada , poate reusesc sa-mi dau seama de ceva. Deci, ce s-a intamplat inainte sa fim rapiti? Hmm...eu..am primit o scrisoare....oh , Doamne , scrisoarea!

'Nu am sa renunt la dragostea pe care ti-o port , la tot ce am trait pana acum , la fata care m-a facut sa ma schimb , la fata de care m-am indragostit pana peste cap si as fi in stare sa fac orice pentru ea ! Intr-un cuvant : n-am sa renunt la tine!'

Acel 'orice' imi facea tot corpul sa tremure. Oare...chiar se putea ajunge pana aici?  Brusc , ma deslipec de pieptul lui Diego, si ma uit ciudat la el

-Ce s-a intamplat , Elis?

-Diego , tu ma iubesti cu adevarat?

-Da, Elis , tin la tine enorm! Dar nu inteleg ce se intampla , si de ce imi pui intrebarea asta aici...

-Diego...asculta-ma!

-Te ascult , Elis!

-Vreau , ca in aceasta seara , sa ma daruiesc tie!

-Elis...esti sigura?

-Da, vreau ca aceasta seara sa fie doar a noastra!

Fara sa mai spuna nimic acesta se apropie de mine , si incepe sa imi ofere,  usor , niste sarutari lungi si pasionale care de la buze se prelingeau rapid pe gat. Dupa cateva secunde incepe sa-mi desfaca nasturi de la camasa violet, si sa-mi mangaie usor spatele.

Atmosfera rece din aer , devenise una fierbinte si romantica. In aceasta seara , am fost doar a lui.