Darkness || Part.2 O Vară

Capitolul 4

Betty POVESTEȘTE

Buzele le simțeam uscate și crăpate. Simțea frigul in oase dar durerea de cap mă făcea să am nervi din ce in ce mai mari.

Din somn am auzit ușa camerei mele că se deschide. Pașii repezi și așezarea acelei persoane pe marginea patului mă făcuse să mă trezesc cu adevărat.

William: Betty..

Betty: Mh?..

William: Coboară până jos. FP vrea să vorbească cu tine.

Betty: Pff.. ce s-a întâmplat?..

William: Zicea ceva de Cole. Dar vorbea foarte repede și n-am înțeles.

Betty: Cole? Poate să vină el aici? Mă doare foarte tare capul și nu îmi vine să cobor.

William: In regulă..

Îndată ce a plecat, mă întind apoi mă așez în șezut. Este vorba despre Cole. Cole? Ce este cu Cole?

Căscând, îmi dau seama că mama, William și FP intrase în cameră. FP intra pentru prima dată in camera lui, iar privirea lui era numai după roz.

FP: Frumoasă cameră.

Betty: Mulțumesc.

Mama: Doar fetițele de 6 ani mai au camera roz.

FP: Tu aveai pereții cu Barbie.

Mama: Mai taci.

William cu mama ies din camera mea iar eu rămân cu FP ce se așează langa mine pe marginea patului.

Betty: Ce s-a întâmplat?

FP: Cred că ești ultima cu care a vorbit ieri. Știi unde este?

Betty: Când am plecat a rămas în camera lui. De ce?

FP: Nu dau de el absolut deloc. Are telefonul închis, niciun bilet, lipsește din haine.

Betty: Haine?

FP: Da. Spune-mi sincer. Ce avea ieri?

Betty: Chiar nu știu. Nici cu mine nu prea a vorbit. Adică mi-am făcut griji când ne-am întâlnit ieri la magazin și mi-ai spus. Am ales sa vin sa aflu dar nu prea mă băga în seamă. Mai atent era la jocul video decât la mine.

FP: Înțeleg, ti-a spus până acum unde ar vrea să meargă? Adică nu știu..

Betty: Nu. Sigur nu ar pleca undeva daca eu nu sunt acolo. Mi-am dat seama de lucrul asta când v-ați mutat aici..

FP: Ok, in regulă..

Sigur a făcut el ceva în legătură cu discuția de ieri. Dându-mi un refreash la întâmplările de ieri, discuția noastră a fost numai despre Lorenzo, Blossom și cei din New York. New York? New York. Doar nu...

Îl văd pe FP dezamăgit și nervos cum se ridică de pe pat și se duce către ușă.

Betty: Va rog, daca aflați ceva, spuneți-mi..

FP: Desigur.

La fel cum a intrat cu zâmbetul pe buze, așa și plecase. După câteva minute, m-am asigurat că nimeni nu este pe lângă camera și nimeni nu mă ascultă.

Îmi iau repede telefonul și îl sun mai întâi pe telefonul lui dar..

"Salut. Sunt Cole, daca este ceva urgent, lasă un mesaj după sunetul ce va urma."

Da!! La naiba Cole! Este urgent. Iritată, formez numărul celuilalt telefon pe care îl are dar puțin il stiu. Adică gen FP.

Betty: Spune-mi te rog că nu ești în New York.

Cole: Am ajuns acum 2 ore.

Betty: Ești nebun? Tu știi cât griji își face FP?

Cole: Voi vorbi mai târziu cu el. Acum mă duc la spital.

Betty: Spital?

Cole: Da. Penelope are arsuri de gradul 3 pe 40% din corp.

Betty: Iar Cheryl?

Cole: Tocmai ea a dat foc la casă. Apoi a aruncat-o pe mama ei în foc pentru tot ce s-a întâmplat în familie.

Betty: Dumnezeule...

Mama: Cu cine vorbești?

Speriată, mă uit 2 secunde la ea apoi îi spun rapid o minciună.

Betty: Tocmai mi-a amintit Truker că avem proiect la Chimie.

Mama: Aha.. ok. Te aștept jos la micul dejun.

Betty: Voi coborâ imediat.

Zâmbind iese din cameră fără sa mai spună ceva.

Betty: Întoarce-te! Daca nu, te vei certa grav cu mine.

Cole: Trebuie sa rezolv niste probleme. Nu sunt toate la locul lor.

Betty: Cum ar fii?

Cole: Cum ar fii că Lorenzo este liber și are lucruri comune cu incendiul.

Betty: Nu cred..

Cole: Fă-mi doar o favoare. Ai grijă de tine și nu le spune celorlalți ce se întâmplă. Îi voi spune eu o minciună lui tata.

Betty: Bine..

Închid foarte tristă apelul iar cu lacrimi in ochi ies din cameră. Nu voi sta așa. Trebuie sa îmi fac un plan așa cum a făcut și el..