Darkness || Part.2 O Vară

Capitolul 10

Betty POVESTEȘTE

Întuneric. Atât pot vedea. Făcând pași de a mă întoarce, în spatele meu se afla un râu. De fapt mă aflam într-o pădure în miez de noapte. Luna plină nu se rușina sa apară pe cer odată cu miile de stele.

Liniștită, puțin agitată, merg pe lângă râul ce era agitat. Privirea mea este fixă pe un om ce se afla in apă. Alergând către el, bag de seama că era de fapt o fată. O fată blondă ce era prinsă între bolovanii din apă.

O priveam atât de mult încât reușisem sa ii vad fața. Șocul a fost când de fapt eram eu. Era corpul meu. Eu mă aflam acolo.

- Nu ești tu.

Mă uit prin jur și nu se afla nimeni. Simțeam cum cineva îmi atinge palma.

- Acea fată ești tu, dar nu cea de acum.

Într-un final apăruse în fața mea. Acea fată leită ca mine dar brunetă.

Betty: Cine ești și ce vrei?

- Învață-te cu noua ta viață. Tu ai ales calea asta..

Tresar brusc și mă ridic în șezut în pat. A fost doar un coșmar.

Cole: Dumnezeule, într-un final te-ai trezit. Țipai in somn..

Betty: C-Coșmar..

Cole: Mi-am dat seama.. întinde-te și liniștește-te..

Ascult ceea ce spune doar că mă refugiez în brațele lui. Vreau să mă simt protejată.

Cole: Este totul în regulă, sunt aici..

Simțea starea mea nasoală. Iar a apărut acea fată întunecată. Adică eu, dar în varianta de badgirl.

Cole: Ai transpirat, sigur ești bine?

Prefer sa nu răspund. Să mă bucur de atmosfera și de liniștea din cameră. Puteam simții corpul lui rece ce încă este atins de al meu fierbinte.

Cole: Mă duc sa cumpăr apă de la butic.

Betty: Nu mă lăsa singură..

Cole: Ok.. bine. Nu plec nicăieri. Rămân aici.

Pune pătura peste corpurile noastre apoi mă ia din nou în brațe. Doar aud cum îmi șoptește că totul este bine și să mă culc liniștită..

*Dimineața*

Alarma telefonului mă făcuse să tresar din somn. Tocmai îl suna cineva pe Cole. Vizibil nervos, se trezește și răspunde foarte sec.

Cole: Ce vrei?

...

Cole: Dorm.

...

Cole: Bine.

Și închide. Doar îl văd cum se ridică somnoros din pat și se duce la baie. Prefer sa mai stau câteva minute în pat. În numai câteva secunde se întoarce și se trântește din nou în pat.

Betty: Cine era?..

Cole: Truker..

Betty: Ce s-a întâmplat?..

Cole: Se vede cu Cami.

Betty: Uuu..

Cole: Cine știe..

Cu vârful degetului, îmi atinge vârful nasului. Zâmbesc ușor la gestul lui și mă refugiez la pieptul lui.

Cole: Ești bine?

Betty: Da, de ce?

Cole: Nu știu, de la un timp ești schimbată..

Betty: Am visat din nou acea fată. Dar era cu totul altceva..

"Învață-te cu noua ta viață. Tu ai ales calea asta.."

Cole: Ce a mai fost?

Betty: Mă aflam într-o pădure. Era un râu și prin bolovanii din apă mă aflam eu. Eram prinsă..

Cole: Și bănuiesc că de atunci ai început să vorbești în somn..

Betty: Apoi m-am speriat, și a apărut acea fată ce semăna cu mine. Îmi spunea că eu sunt cea din apă, dar nu cea de acum. Și că ar trebuii să mă învăț cu noua viață pentru că eu am ales calea asta..

Cole: Betty, sigur ești bine?..

Betty: Psihic, nu cred..

După câteva minute de liniște, ne ridicăm din pat, și cât timp el se îmbrăca eu inca eram așezată pe marginea patului.

Betty: Mă simt foarte ciudat..

Cole: Cum ar fii?

Nu i-am spus niciodată ce simt de când s-a întâmplat în acea noapte în pădure. Mă tot întreba, dar mă prefăceam că sunt bine. Iar "binele" ăsta s-a înrăutățit.

Betty: Nu, nu sunt bine.. de când ai omorât omul ăla in fața mea, simt că o iau razna..

Rămăsese efectiv blocat. Cu brațele în sus gata să își pună tricoul. Privirea lui era fixa pe mine. Eu care începusem să plâng numai când îmi aduceam aminte de momentul ăla.

Cole: Betty..

Se pusese în fața mea pe vine, când am simțit mana lui pe piciorul meu, am tresărit. Si-a dat seama, așa că a preferat să își retragă mâna.

Cole: Îmi pare foarte rău pentru momentul ăla. Îmi dau seama că nu poți uita. Te înțeleg, dar în momentul ăla fierbeam de nervi.

Betty: Cole, ai omorât un om.. nu contează că puteam să fiu violată, că erai nervos. Omul ăla o să ne bântuie din pământ..

Cole: Pe mine, nu pe tine. Mi-am asumat de atunci. Mă pot aștepta la mai multe lucruri de acum in colo.

Betty: Nu te mai recunosc.. jur..

Îl auzeam oftând și bufnind iritat de discuție.

Betty: Îmi este frică, Cole. Spui că sunt în siguranță în preajma ta, dar nu mă simt. Îmi este frică. Îmi este frică de tine..

Brusc își ridicase ochii din pământ și se uita fix in ai mei. Privirea lui părea nervoasă dar și dezamăgită alaturi de niste mici lacrimi.

Cole: Cred.. cred că ar trebuii să luăm o pauză..

Betty: Te d-desparți de mine?..

Cole: Nu este o despărțire, ok? Luăm doar o pauză. Doar îți este frică de mine.

Își pusese grăbit tricoul pe el, își luase telefonul și iese din cameră lăsând ușa să se trântească..