Darkness || Part.2 O Vară

Capitolul 23

Cole POVESTEȘTE

Cole: Toți au arme?

- Da! , Spun toți odată.

Cole: Toti sunt protejați?

- Da!

Cole: Toți au înțeles planul?

- Da!

Liniștind, iau jachetele negre de piele ce reprezintă șarpele și le înmânez lui Penny.

Cole: Când ajungi la ei, spune-le că sunt ale lor.

Penny: Gata șefu.

Cole: Toți sunt pregătiți de război?

- Da!

Cole: Atunci să ne luăm comoara zic..

Betty POVESTEȘTE

După sute de încercări, să reușesc să scap de frânghiile de la maini ce erau extrem de strânse, facandu-mi răni peste răni, reușesc să mă eliberez singură, dar în același timp auzeam voci și pași spre pivniță.

Așa că mă gândesc să stau în același loc unde m-a pus Dylan, cu mâinile la spate dar ținând frânghia in mână.

Lacrimile in ochi începuse să îmi revină odată ce în pivniță își face apariția Lorenzo, Penelope, Hermione și Dylan. Dar el ținea un pistol in mână.

Îl priveam cu multă frică, tremurând, transpirând din cauza șocului. Era serios. Se plimba de colo in colo și nu mă privea în ochi. Nu este in apele lui. Chestia asta o face și Cole.

Penelope: Ce fata fraieră ai, Lorenzo. Toți au uitat de ea.

Lorenzo: I-am zis că prostul ăla de Cole nu este bun de nimic.

Odată ce aud ce spunea nervii mei devenise întinși la maximum, iar privirea mea și a lui Dylan era ațintită spre el.

Betty: Cole mă va găsi, iar când se va întâlni cu tine, nu va ține cont că îmi ești tată, te va măcelarii. Ai grijă, nu ești primul. Este expert in asta.

Hermione: Poftim?!

Lorenzo: In sfârșit vorbește.

Dylan se uită la mine cu o sămânță de speranță sa nu spun tot planul. Nu voi face asta. Doar acum am bunul plac sa îl enervez pe Lorenzo.

Betty: Știi, sincer. Da Penelope, sunt o fata fraieră. Sunt o fraieră că am văzut doar părțile bune ale tatălui meu.

Lorenzo: Hai te rog, sa nu dezgropam vechea familie.

Betty: Când in fiecare seara vedeam stelele împreună? Când îmi spuneai că mereu voi fi prințesa ta? Doar pana la urmă ai un tablou cu mine, pictat de cel mai cunoscut pictor din țară. Toate astea pentru ce?!

Lorenzo: Elizabeth..

Betty: Toate astea pentru ce?! Sa mă vezi aici cum încet încet va urma să îmi dau duhul?! Asta vrei nu? Să mor?!

Lorenzo: Elizabeth!!

Tipa la mine printre lacrimile in ochi ce au fost formați din cauza amintirilor frumoase. Dar frică mea devenise și mai mare tot odată ce scosese un pistol și ațintit spre mine.

Dylan destul de nervos și cu nervii la pământ, la fel ca mine, pistolul din mama lui îl îndreaptă către capul lui Lorenzo.

Dylan: Zboară ea, zbori și tu..

Cole POVESTEȘTE

Toți au plecat spre salvarea lui Betty. Doar eu am rămas in rulota, singur. Nu știu dacă voi mai apuca să îl văd după, dar sunt pregătit să mă las pe mâinile lui Lorenzo iar Alice sa își primească fiica înapoi. Nimeni nu știe de planul meu. Doar asa se va termina războiul. Eu sfârșindu-ma.