Darkness || Part.2 O Vară

Capitolul 7

Alice POVESTEȘTE

Alice: Te poți duce la Betty in cameră să o trezești? Eu trebuie să pregătesc micul dejun.

William: In regulă.

Zâmbind și privindu-l cum urca scările, sparg 4 oua in tigaie in care adaug niste bacon tăiat felii și niște condimente.

William: Alice?..

Alice: Mh?

William: Nu este..

Alice: Nu este in camera? Poate este la baie.

William: Nici la baie. Era ușa deschisă.

Clipind din ce in ce mai repede, las micul dejun in grija lui iar eu urc grăbită in camera lui Betty. Într-adevăr, nu era in camera ei. Nici baie. Dar geamul ce dădea chiar în fața geamului lui Truker, era deschis.

O fii plecat mai devreme la liceu? Dar n-are cum. Este ceasul de abia 7.

Din instinct mă uit în dulapul ei. Lipseau hanorace, blugi și tricouri. Ghiozdanul ei preferat de călătorii nu era.

"Lipsesc haine din dulapul lui.."

Alice: Oh nu..

Fugind din camera ei si coborând numai decât în living, strig după William că mă duc repede până la FP. Fugind spre casa lui și bătând foarte tare și mult în ușa, într-un final deschise.

FP: Alice? Ce ai cu săraca ușă de bați in halul ăsta?!

Alice: Elizabeth..

FP: Ce?

Alice: A-A.. a fugit. A plecat.. cum ai spus și tu, îi lipsește din haine. Și lui Betty la fel..

FP: I-Intra..

Controlându-mi respirația, mă așez pe canapeaua din living.

FP: Liniștește și explica-mi.

Alice: Elizabeth a fugit! Pun pariu că s-a dus după Cole!

FP: Dumnezeule, ce naibii i-a apucat?!

Alice: Nu știu..

Betty POVESTEȘTE

BEEP.. BEEP.. BEEP..

La auzitul telefonului ce suna pe noptieră, mă aplec peste Cole de al lua de acolo. Când văd cine mă sună, sar că arsă din pat.

Cole: Ce naiba..

Betty: Mă sună mama..

Cole: Nu răspunde..

Betty: Daca își face griji?..

Cole: Tu ai vrut sa vii. N-am zis de prost sa stai acolo.

Afirma el în același timp in care se ridica din pat și se duce la baie. La al doilea apel de al ei, răspund într-un final.

Betty: A-Alo?..

Mama: "Alo"? Elizabeth Cooper, in momentul ăsta vii acasă.

Betty: Mă voi întoarce într-o săptămână. Promit.

Mama: Elizabeth! Nu mă pune la încercare. Încă nu știi ce sunt în stare.

Betty: Mami, promit că voi veni peste o săptămână. Am ajuns cu bine. Sunt cazată la un hotel cu Cole și Truker. Acum urmează să ne vedem cu Cheryl și Cami, să ne plimbăm prin parc..

Mama: Truker?!

Betty: Da. N-am plecat singură..

Mama: Măcar știi că nu sunt în stări bune cu tatăl lui? Știi cât a cearta am tras-o cu el când se afla cu tine la NY?

Betty: Nu a vrut să mă lase singura. Oricum voia să se vadă cu.. Kevin.

Mama: Și totuși în timpul cursurilor?..

Betty: Nu am probleme la materii. Deci îmi permit.

Mama: Daca nu vii într-o săptămână...

Betty: Te las să mă pedepsești.

Mama: Tu ai spus-o.

Și închide apelul. Oftez semn că, conversația asta m-am obosit. Cole, ieșind din baie, se trântește in pat dezinteresat că mama tocmai mă sunase.

Betty: Ce fac?..

Cole: Ți-am spus și îți voi spune. Tu au vrut sa vii.

Betty: Am la dispoziție o săptămână..

Cole: La ce probleme sunt, eu voi sta mai mult de o săptămână.

Tăcută, mă ridic din pat și mă duc la baie. Trebuie să îmi încep ziua. Morocănoasă, îmi fac rutina apoi incep să îmi schimb pijamalele.

Cole: Unde te duci?

Betty: Mă plimb puțin..

Zâmbind ușor, ies din camera de hotel îndreptându-ma către lift. Chiar nu știu unde mă duc. Probabil într-un parc din apropriere.

Ieșind liniștită din hotel și cu căștile în urechi, aleg sa merg mai întâi la cafeneaua de la capătul străzii.

Luând o masă dintr-un loc ferit de privirile oamenilor, ospătarul venise să îmi ia comanda.

Betty: Un Latte Macchiato.

- La aceasta băutură se servește un croissante din partea casei.

Betty: In regulă.

Este bine totuși că mănânc și ceva. Iau telefonul și prefer sa ii dau un mesaj lui Cole sa nu se panicheze.

Betty: "Sunt la cafenea. Nu-ți face griji."

Nu știa sigur unde mă duc singură. Bine, nici eu nu știam. Mulțumesc politicos când ospătarul îmi aduce comanda. Luând o guriță din cafea, tresar când simt o mână pe umărul meu.

Ridicându-mi privirea văd băiatul cu parul blond și ochi albaștri.

Betty: Dylan?!..