Darkness || Part.2 O Vară

Capitolul 18

Cole POVESTEȘTE

Foarte obosit intru in rulota odată cu tata. Privirile celorlalți erau ațintite pe noi.

Cole: Nu sunt tv.

Alice: Unde ați fost?

Amândoi întoarcem capul la vocea lui Alice ce se afla la bucătărie.

FP: Alice..

Alice: Tu sa taci! Îmi vine să vă capsez pe amândoi.

Cole: Merităm.

FP: Tu meriți.

Alice: Amândoi meritați.

Ne strângem toți in micuțul living și povestim tuturor toată discuția cu Dylan.

Alice: M-am calmat.

Cole: Parcă și eu. Dar până nu o văd, nu mă bucur.

Cheryl: Cam când ar trebuii sa acționăm?

Cole: Nu știu. Tu parca trăgeai cu arcul.

Cheryl: Desigur.

FP: Ești bună?

Cheryl: Ratez numai dacă vreau.

Cole: Atunci vei fi arma noastră supremă.

Cami: Sună palpitant. Bucură-te.

Cheryl: Normal. Abia aștept.

Truker: Și restul?

Cole: Toți vor fi dotați cu veste anti-glonț, câte 2 pistoale și muniție.

Alice: De unde faceți voi rost de toate astea?

FP: Cred că ai uitat de vechiul meu prieten cu arme.

Alice: Iar tu cred că ai uitat cat de rea eram in timpul mafiei.

FP: Păstrează cel mai bun pentru sfârșit.

Tăcut ies singur din rulotă privit de ceilalți, îndepărtându-ma de rulotă, după 10 apelul într-un final răspunde.

Cole: Pot vorbi cu ea?..

Dylan: Nu sunt la ea. Vorbim mai târziu.

Și îmi închise brusc apelul. Cu coada între picioare și cu lacrimi in ochi, intru in rulota.

Cami: Ești bine?

Cole: Mă duc sa dorm. Nu mă simt bine.

Lăsându-i cu privirile in soare, cum se zice, mă închid în vechea mea camera și sar in pat. In acel pat in care am făcut-o pentru prima oară cu Betty. Nu o sa uit niciodată asta. Foarte leneș îmi dau jacheta jos, mă învelesc și încerc să adorm.

Betty POVESTEȘTE

Trebuie sa stau trează. Deșii ochii abia îi mai pot tine deschiși. Îmi este foarte frig, sete și foame. Dar în momentul ăsta nu contează. Vreau doar sa scap de aici.

Inima mea începuse să bată din ce in ce mai tare când ușa de la pivniță se deschisese. Era Dylan cu un zâmbet larg pe față și cărând 2 pungi albe.

Dylan: A venit mâncarea!

Betty: Dumnezeule..

Dylan: Ce? Nu ți-e foame?

Betty: Ba da!

Mă bucur totuși că am scăpat de scoth-ul acela de la gură. Hermione l-a sfătuit pe Lorenzo să mă lase fără. Propriul meu tată uitase că nu pot respira prea mult timp pe nas.

Dylan: Am cumpărat și avem niste supă cremă de -.....

Betty: Ai făcut ce mi-ai zis?..

Dylan: Desigur. Îl voi suna când totul va fi pus la punct. In plus, m-a sunat când eram la cantina.

Betty: De ce?

Dylan: Voia să vorbească cu tine.

Spune în timp ce îmi ține telefonul la ureche și așteptam să răspundă.

Cole: Alo?

Betty: Cole..

Cole: Betty?.. Betty! Băieți! Vorbesc cu Betty!

Devenise un disperat și puteam să aud vocea celorlalți. Mai ales a mamei.

Cole: Te rog spune-mi că ești bine.

Betty: Sunt bine. N-am nimic. Doar sunt legată.

Cole: Legată?

Betty: Că orice nomeala.

Cole: Dumnezeule.. asculta-ma! O sa vin după tine orice ar fii. Trebuie doar sa ai încredere în Dylan și să îl asculți. Bine? Altfel nu pot ajunge la tine.

Betty: Bine..

Dylan: Vine!

Betty: Te iubesc!..

Imediat Dylan îmi i-a telefonul de la ureche și închide apelul. Îl bagă repede in buzunar și se preface că pregătește "masa".

Dylan: Taci.

Mi-am dat seama că trebuie să joc iar teatru. După ușa din lemn apare Lorenzo singur.

Lorenzo: Pofta bună copii. Mija, ce faci?

Doar îl privesc. Dar nu zic nimic. In preajma lui și a lui Penelope trebuie să tac. Trebuie sa am increrede doar în Dylan și Hermione.

Dylan: Tot nu vrea să vorbească. Dar o voi șantaja cu mancare.

Lorenzo: Foarte bine. Tine-o tot așa..

Toni POVESTEȘTE

Toni: Nu contează că ești în Ohio. Trebuie să strangi toată armata de șerpi. Avem nevoie de oameni.

- Dar va pica rău pentru ei daca voi veni. Mai ales celor 2 copii.

Toni: Nu cred. Va fi un șoc pentru Alice. Dar va trece peste..