Doar o umbră...

Lumina curge în firele electrice...

Mark

         M-am ridicat supus în camera mea. M-am trântit nesatisfăcut în pat de atacul surorii mele și am zis ca pentru sine:

—Ce e cu ea? Înțeleg că am greșit, dar de ce mi-a aruncat aceste cuvinte pe un ton atât de brutal? Și ce are ea cu Austin? De ce îmi interzice să prietenesc cu el?

           Obosit de greutatea întrebărilor am luat telefonul ca să mă abat puțin de la aceste gânduri. Am glisat cu degetul pe ecran și m-am blocat pe câteva secunde, pentru ca nu am schimbat încă fotografia unde eram noi doi. Eu și Ana, zâmbeam fericiți fără a ști soarta relației noastre, fară a privi limpede în viitor, ne-am pierdut în lumea creată de noi, influențați de orbirea dragostei și a sentimentelor.
            Frământările mele au fost întrerupte de glasul strident al surorii mele care îmi striga numele. Am coborât și mai indignat la parter, m-am apropiat de ea și am zis din ce în ce mai iritat:

—Acum mă trimiți în cameră sub arest la domiciliu și acum mă chemi să vin până la tine. Ce crezi că faci?

—Îmbracă-te, trebuie să mergem la școală, a pronunțat ea pe un ton autoritar.

—Poftim? Astăzi e sâmbătă sau ce naiba?

—Ai uitat că e adunarea cu părinții, suntem obligați să fim prezenți.

—Dar unde e tata?

—El e ocupat...

           Același răspuns în fiecare an, nu a fost niciodată nici la un eveniment școlar, pentru că mereu serviciul era mai presus ca viața fiului său. Mă bucura faptul că o aveam pe Kristal, pentru că în toți acești ani mă simțeam singur, iar acest fapt constituia încă un prilej al colegilor mei de a mă umili. Cred că ea avea dreptate, toată suferința care mi-a pricinuit-o Austin nu poate fi iertată, ea poate fi doar uitată de mintea mea, nu și de inimă. Și, totuși, nu mai simt ura față de el, dar nu va putea să-mi devină amic niciodată.
*******

         Am ajuns în dreptul școlii. Kristal a ieșit mândră din mașină, și-a pus ochelarii pe ochi și a pășit țanțoșă înaintea mea. De parcă era o actriță a unui film de aventură și ea era agent sub acoperire. Toți rămâneau frăpați în urma ei. Frumusețea, inteligența și măreția surorii mele orbeau pe fiecare om întâlnit în cale. Apariția sa a fost impunătoare, lăsând doar șușoteli și bârfe despre tânara fată care a venit împreună cu Mark.
             Ea s-a așezat cu eleganță pe unul din scaune și a aruncat priviri respingătoare asupra tututor.

—O să-i mănânci cu ochii, am zis eu puțin intimidat de comportamentul ei nefiresc.

—Mark, noaptea aceasta nu am avut parte de somn, așa că hai să le arătăm acestor degradați ce costă să jignești un membru al familiei Henderson!

—Oooo, așa te vreau, am zis eu entuziasmat și plăcut surprins, fără să mă întreb de ce ea nu a dormit?

               S-a anunțat începerea adunării. În ultima clipă s-a ivit și familia Richard în componența întreagă. Le-am dat din cap în semn de salut, ei mi-au răspuns și apoi am evitat să le mai acord atenție.
           
            Fiecare părinte vorbea despre ocupația lui, despre profesia care o deține și demonstra prin diferite metode ce reprezintă ea. Am observat pe câteva secunde cum Kristal și Austin s-au schimbat cu niște priviri fulgerătoare. Nu înțelegeam ce a determinat neînțelegerea dintre ei, mi se părea că nici nu se știu, dar acum îmi dau seama că ceva se întâmplă, un lucru care nu mi s-a adus la cunoștință. Era rândul surorii mele să evolueze pe scenă, căci întrunirea avea loc în sală. Ea s-a ridicat însoțită de aceeași grație și a venit cu demnitate în dreptul dirigintei.

—Bună ziua, mă numesc Kristal Henderson, s-a prezentat ea pe un ton oficial. Sunt sora mai mare a lui Mark și am 22 de ani. În pofida vârstei trec abia cursul 2 la universitate, pentru că am fost într-o deplasare de 3 ani peste hotare. Am încheiat un contract cu o companie muzicală foarte renumită, dar proiectul a eșuat. Studiez la academia de arte din acest oraș. Pentru a vă arăta talentul meu, o să interpretez o piesă acompaniată de pian.

              Ea nu a stat mult să lungească vorba, s-a așezat atent pe scaunul din fața instrumentului și a început melodia. La fel ca și în noaptea aceea tot corpul s-a zguduit de sute de emoții. Publicul a avut aceeași reacție. Fiecare din ei se mirau, rămâneau confuzi, pierduți și obsedați de puterea cântecului. Am auzit ca un suspin în spatele meu:

—Se pare că m-am îndrăgostit...

Era vocea lui Leonardo, fratele Anei, dar nu am dat o importanță deosebită cuvintelor lui.

             Printre rândurile spectatorilor a apărut și Andy care s-a așezat alături de Austin și mama lui cu o fetiță mică în brațe. A fost rândul meu să rămân cu gura căscată. Era fratele lui sau ce?!

—Cine cântă? a întrebat el.

—Sora lui Mark Henderson, nu cred că o știi, i-a răspuns cel de lângă el.

—Poftim?! a strigat el prea tare ca să nu stârnească nemulțumirea celorlalți.

            Acesta brusc a ieșit din sală cu pretextul că avea nevoie la tualetă, dar era clar faptul că vroia să evite întâlnirea cu Kristal. M-am încurcat și mai mult. Erau atâtea neclarități în preajma mea. De ce am ratat atât de multe? Poate oare într-o zi totul să se schimbe? Kristal a terminat piesa și a coborât scările încântată de aplauzele necontenite ale membrilor adunării. Am luat-o brusc de mână și am ieșit împreună cu ea:

—Spune-mi, te rog, ce se întâmplă? De ce ții pică pe Austin? De ce Andy se așează lângă el și de ce te ignoră? am întrebat eu nesatisfăcut de neștiința mea.

—Despre ce vorbești? Andy nu putea să facă acest lucru, ei sigur nu sunt rude, pentru că el nu l-a recunoscut când acesta mergea beat pe drum.

—Mai detaliat dacă se poate, nu înțeleg nimic.

—L-am văzut pe Austin cum mergea agale pe cărare când eu și Andy ne plimbam prin apropiere. Pentru că era în așa stare l-am luat la mine acasă, dar ciudat că Andy era gata să-l leșe în stradă.

—Am văzut cu ochii mei cum s-a apropiat de ei și a vorbit cu familia sa.

            Kristal nici nu a apucat să se clarifice cu această situație, că Leo a și început s-o invadeze cu complimente. A apărut din nicăieri ca ninsoarea pe timp de vară și i-a dăruit surorii mele un buchet de flori. În această zi mi se întorcea deja totul pe dos, oamenii mă uimeau din ce în ce mai mult.

—Ai fost splendidă, superbă, nici nu am cuvinte să descriu. Pot să-ți sărut mâna?

—Sigur, a răspuns cochetă Kristal.

Dar în capul ei ce-i? Eram gata să mă sparg de nervozitate.
 
         Deodată,  sora mea l-a zărit pe Andy și a alergat în urma sa cerându-și iertare de la fratele Anei. Acesta mi-a zis cu vocea însoțită de rușine și incomoditate:

—Îmi pare rău că am vorbit lucruri urâte despre tine. Sper că o să dobândesc acordul din partea ta pentru a o cuceri pe Kristal.

Nu am stat mult să îl ascult, am pornit în direcția celor doi și am reușit să aud acestea:

—Da e fratele meu, adică nu. Adică, el este un copil adoptat...