Spioana

Capitolul doi

VENEȚIA ITALIA
ACASĂ LA DANTE VEIL

- Nu crezi că te cam pripesti? Misiunea e riscantă și ști și tu asta. Găsește ceva mai ușor, spuse bărbatul.

Era furios și totodată neliniștit în privința deciziei șefului său. Când îi spusese că o trimite cu el pe fata cea nouă crezuse că glumea. În astfel de misiuni riscante lucra mult mai bine singur. În plus nu putea să riște un alt incident ca și cel din ultima misiune. Nu era sigur că va mai reuși să rezolve o problemă de acea anvergură, dacă se întâmpla să apară.

- Știu riscul, tocmai de aceea o trimit cu tine.Deja totul este pregătit, îi răspunse bărbatul de la celălalt capăt al firului.

- Matt nu pot să-mi mai asum un asemenea risc..., începu Dante să protesteze.

- Are potențial, doar ai văzut și tu dosarul ei, îl întrerupse celălalt. Titani hibrizi de luptă și control mental. Nu am mai avut aceste două abilități combinate printre agenți, de la mama ta încoace.

Dante rămase nemișcat o clipă. Deși trecuseră mai bine de zece ani de la moartea mamei lui, încă simțea o împunsătură dureroasă în inimă de fiecare dată când își aducea aminte de ea. Mama lui a fost o excelentă căutătoare și agentă al fundației Kodai. Ea l-a învățat magia, spre disperarea tatălui său care voia să-și facă fiul avocat. Moartea ei a fost o lovitură puternică pentru el ca și copil cu atât mai mult când tatăl lui decise să-l plimbe de la un internat la altul în loc să-i aline durerea pierderi mamei sale.

- Dacă refuzi să crezi în ea atunci crede în mine, spuse Matt.

- Accept doar pentru că insiști atât de tare, oftă Dante resemnat.

- Perfect! Acum să trecem la treburile noastre. În misiunea asta te trimit ca să recuperezi inelului Acar ce a aparținut lui Marceron Acar.

- Am înteles.

Dante închise telefonul și se lăsă pe spatele canapelei oftând. Era obosit și stors de puteri. Nu mai dormise bine de câteva săptămâni, iar asta îi afecta magia. De fapt nu mai dormise bine de la ultima misiune care fusese la un pas distanță de eșec, dacă nu chiar de moartea lui și a colegei sale. De aceea era șceptic în legătură cu decizia lui Matt de a avea o coechipieră. Ideea era că nu își mai permitea o altă greșală de genul celei pe care o făcuse în Norvegia. Însă fata nu avea nicio vină, de fapt,deși nu voia să recunoască chiar avea potențial. Dosarul ei îl egala pe al lui. Își trecu mâna nervos prin păr. Nu avea timp să se gândească el asta. Acum avea altă problemă; trebuia să o găsească pe Sofia Aster.
Se ridică de pe canapea ca să-și ia haina, dar o bătaie venită dinspre ușa de la intrare îl redirecționă.

Deschise ușa, iar în fața lui apăru o fată cu ochii verzi precum smaraldele și par blond cu șuvițe roz, care gâfâia de parcă alergase la maraton. Lângă ea stătea un baiat slăbănog îmbrăcat cu o pereche de blugi negri și o cămașă în carouri. Ținea în mâini o carte legată în piele și își trecea nervos mâna prin părul negru.

- Vă pot ajuta cu ceva? întreabă Dante confuz.

- Scuză-ne că dăm buzna așa . Sunt Sofia Aster și el e Peter Northwiler. Putem să intrăm? spuse fata dintr-o suflare.

Dante rămase o clipă nemișcat din cauza șocului, dar își reveni repede și se dădu la o parte lăsându-i pe cei doi să intre. Îi conduse în salon.

- Scuză-ne din nou, începu fata. Am fost urmăriți de agenții Organizației.

- Casa e securizată. Chiar dacă o să vă ieie urma nu le va fi ușor să intre, zise Dante.