Spioana

Capitolul saptesprezece

PEȘTERA DRAGONULUI

UNDEVA ÎN MUNȚII HIMALAYA

Gheața cuprinse totul. Pereții și tavanul străluceau precum oglinzile.

Sofia pășea cu grijă prin coridorul de gheață. Un fior o străbătu când atinse ușor peretele dincolo de care se reflecta sosia ei înghețată. Chiar și prin pielea groasă a mănușilor simțea răceala gheții. Înaintă mai departe prin coridorul ce străbătea muntele precum un vierme. Sunetul pașilor ei se rostogolea într-un ecou straniu și morbid care îi ridică părul pe ceafă. Aburi grei se ridicau deasupra ei la fiecare respirație.

"Sofia Aster. Sofia..." se auzi din nou acea șoaptă aproape angelică care o chema tot mai adânc în inima ghețarului.

- Cine ești? întrebă ea cu glasul sugrumat, deopotrivă, de frică și frig.

"Sofia , vino..." continuă vocea din ce în ce mai aproape.

Sofia grăbi pasul și se adânci tot mai mult spre miezul ghețarului. Cu cât se apropia mai mult cu atât aerul devenea mai greu de respirat. O aură apăsătoare, aproape nepământească, o cuprindea în timp ce se apropia de acea entitate ce o chema.

O lumină transcendentală cuprindea capătul coridorului. Sofia se opri o clipă ezitând, apoi închise ochii și trecu de acel văl invizibil într-o anticameră în formă de pentagon. Privi în jurul ei uimită. Totul era atât de feeric, precum un vis. Din tavan coborau țurțuri imenși din care se scurgea un nor de energie violacee. Pe pereți străluceau simboluri vechi ale căror origine, Sofia, nu o putea decât ghici, ca fiind atlantă. Podeaua era mozaicată în forma unui dragon uriaș, simbolul aerului și al echilibrului.

"Sofia Aster, apropie-te!" Șoapta se transformase într-o voce gravă ce pulsa din mijlocul camerei unde o sferă luminoasă plutea la câțiva metri deasupra podelei. Aura ce înconjura micul glob de lumină era tulburătoare. Energia pură ce se scurgea din el îi inunda simțurile Sofiei paralizând-o.

Întinse mâna ghidată, parcă de o forță invizibilă și atinse globul. Un curent de energie îi străbătu corpul copleșind-o. Încercă să-și retragă mâna, dar nu reuși, ceva o ținea în loc, absorbindu-i magia. " Sofia...Sofia" Vocea era atât de puternică...atât de aproape de ea.

- Ci...cine ești? întrebă ea cu vocea gâtuită deopotrivă de frică și durere. Ce...ce vrei de la mine?

" Privește. Conectează-te cu sfera și vei afla" ,îi răspunse vocea. Fata privi sfera în adâncul ei. Simți un alt val de energie care o îngenunchie."Nu încerca să controlezi fluxul, lasă-te purtată de curent" o ghidă vocea.

Sofia încercă să se relaxeze. Închise ochii și respiră adânc încercând să-și controleze bătăile haotice ale inimi. Se ridică încet și își deschise simțurile la maxim eliberând energia magiei. Zidul de care se lovise mai înainte ceda încetul cu încetul și simți cum o energie o învăluie dându-i mai multă putere. Fluxul o purtă spre miezul sferei. Deodată se trezi în mijlocul unui lac multicolor. În fața ei se înfățișa un dragon ce dormea.

"Bine ai venit în cuibul dragonului, Sofia Aster!" spuse un bătrân ce se materializă lângă ea. Bătrânul avea parul și barba lungi și albe. Ochii săi cenușii, aproape albi, o priveau până în adâncul măruntaielor. Purta o robă lungă de culoartea ametistelor și se sprijinea într-un toiag sculptat în formă de dragon.

- Zburătorule? rosti fata uimită.

Bătrânul îi zâmbi cald și dădu din cap în semn de aprobare.