Spioana

Capitolul șaisprezece

SPRE TEMPLUL MAESTRULUI CHANG

UNDEVA PE MUNȚII HIMALAYA

Zalia își trase mai bine gluga hainei pe cap încercând să se ferească de răceala dimineții din munți. Picioarele i se mișcau ducând-o mai departe pe cărarea îngustă, dar mintea nu îi era concentrată pe peisajul din jurul ei. De când plecase din sat o senzație ciudată îi strângea stomacul și nu îi dădea pace. Ceva avea să se întâmple, în afara faptului că agenții Organizației îi așteptau la templu precum lupii gata de atac.

- Zalia! Mâna Sofiei o prinse înainte de a cădea în crevasă.

- Ce nai..., Zalia își înghiții cuvintele când privi adâncimea crevasei care se întindea de-a lungul cărării înguste ce ducea la templu.

Dante și Peter se opriră din drum, îngrijorați.

- Sunteți bine?

- Da. Continuați, zise Sofia care o privea încă pe Zalia de parcă s-ar fi așteptat să leșine în orice moment.

- Mulțumesc, îngăimă Zalia cu răsuflarea întretăiată de la sperietură.

- Fi atentă pe unde calci. Este alunecos, zise Sofia continuânsu-și drumul.

Zalia o urmă hipnotizată. Nu se putea concentra la nimic. Capul îi vuia precum un stup furios, iar cu cât se apropiau mai mult de destinație îndoiala și regretele îi cuprindeau sufletul și mintea într-un cocon de durere.

Templu se înălța în fața lor precum un uriaș adormit din piatră. Liniștea domnea în acel tărâm al gheții și zăpezii. Totul era încremenit, iar în aer se simțea o magie puternică și apăsătoare. Cu cât se apropiau mai mult de templu, vântul bătea mai cu putere, parcă încercând să-i împiedice să ajungă. O ceață groasă se lăsă scăzându-le vizibilitatea.

Dante se opri în fața treptelor ciobite de vreme și timp. Urcă. Puse ambele mâini pe mânerele sculptate și stătu un moment parcă știind ce-l asteaptă dincolo de ușile masive din lemn. O aură ciudată învăluia templul dându-i viată. Liniștea sufocantă domnea în interior precum un nor invizibil al morții.

Dante înaintă cu precauție, dar înainte să-și poată da seama mintea i se încețoșă, iar ghearele nemiloase ale întunericului îl trăgeau în iad. Înainte ca abisul să-l înghită cu totul îi văzu pe ceilalți prinși de agenții Organizației. Din nou Idalgo și Organizația i-o luaseră înainte și-i întinseră o cursă..

Idalgo apăru dintr-una din camerele templului zâmbind triumfătoare.

- Voi doi veniți cu mine! Profesorul așteaptă Jaguarul de Jad, zise ea gesticulând spre doi agenți ce stăteau drepți așteptându-i ordinele.

- Căutați peste tot! Trebuie să-l găsim.

- Generale, ce facem cu fata care a fugit și cu bătrânul? întrebă un alt agent în chineză.

- Nu mai avem nevoie de ei, îi răspunse ea fără să se întoarcă. Iar pe aștia du-i la bază. Mă ocup mai târziu de ei.

*****

BAZA ORGANIZAȚIEI

LOCAȚIE NECUNOSCUTĂ

- Ești nebună? De ce ai pus să fiu despărțită de ei? strigă Zalia intrând în micul birou al bazei unde o găsi pe Idalgo fumând o țigară.

După ce fuseseră "prinși în capcană" Idalgo puse să fie transportați la baza din munți a Organizației. Zalia fusese separată de ceilalți când ajunse. Majoritatea agenților o cunoșteau fie ca fica lui Sam, fie ca membră a elitei de asasini a Profesorului, titlu de care nu mai era așa de mândră. Fusese foarte greu să păstreze aparențele.