***- Era dimineata cand cobor la micul dejun...ma foisem in pat toata noaptea si ma trezisem cam tarziu.
La parter un miros de mic dejun delicios imi gadila narile :X... doamne, batranica gatea excelent.
Cand cobor, deschid usa la frigider sa-mi iau lapte si cand ma intorc...nu gatea Lillien...simt cum rosesc la fata si ma inchei la bluza pana in gat...
-Tu?
-Neatza, ti-am pregatit micul dejun...
-Nea...tza... "mi-ai" pregatit micul dejun?
-Oua, bacon, cafea cu lapte, ce mai doriti, miss?
-Aaa..
-Au, esti nedumerita, si iarta-ma nu am vrut ieri...nu stiam ca tu...ca esti asa tanara si aa...credeam ca esti ...am fost un nesimtit. Imi pare rau...si imi pare rau pentru surpriza neasteptata...doar ca acum ca bunica a plecat...mi-a spus ca tu locuiesti aici si nu ai unde merge...si nici eu asa ca...
-Nu inteleg...bunica ta a plecat?
-Nu ti-a spus?
-Nici un cuvant...
-Nici de sosirea mea nu ai stiut, right?
-Surprizaa...spun eu rusinata...
-Deci nu esti balbaita...
-Cum?
-Nimic...doar ca tu faceai doar aaa si aaa si ...:)) credeam ca te balbai de obicei
Asta mi-a trebuit...acum chiar ma rosisem de tot. Si...o! doamne! nu pot locui aici cu un barbat necunoscut timp de..
-Cat sta Lillien plecata? intreb eu.
-In jur de o luna si jumatate...
-Oh!
-Deci, mananci cu mine?
-Am de ales?
***Tipul era ciudat. Nici nu stiam cum il cheama, dar era atat de dulce...simteam nevoia sa-l cunosc. Of! Ce tot zic? Dinna! Ai inebunit? Nu trebuie sa afle...si mama avea dreptate: niciun barbat nu merita...chiar...mama ma sunase pe mobil si i-am spus totul...apoi mi-a marturisit ca avea de gand sa-mi spuna...stia de Andrew...atunci i-am spus sa nu ma mai caute niciodata. In fine, nu mi se va mai intampla asa ceva.
