Capitolul 25

23 4 0
                                    

***La inmormantare...Chris pastra secretul fata de Sid...era doar un copil...nu trebuia sa treaca prin atatea...plangeam atat de tare...Sid plangea si el...Lillien era si ea acolo...am imbratisat-o si i-am spus adevarul. Mi-a spus ca a fost planul ei sa ne aduca impreuna, caci ma iubea si vroia sa fiu sotia nepotului sau...chiar spera ca el sa se indragosteasca de o femeie ca mine. Am plans impreuna. I-am multumit...

***Cu totii ne-am luat ramas bun...

-Ryan, te voi iubi mereu, iti multumesc ca mi l-ai dat pe Chris, iti multumesc pentru toata dragostea ce mi-ai purtat-o. A durat prea putin, scumpul meu. Dar vei ramane vesnic al meu si eu a ta.

-Mergem, mama, ne asteapta tata la limuzina.

-Da, Chris. si ii las un trandafir la mormant.

-Ia-o inainte...

Chris:

-Adio, tata...iti multumesc ca mi-ai dat viata...mama te iubeste si ma iubeste si pe mine. Si Sid ma iubeste mult. Va fi un tata grozav. La fel ai fi fost si tu. As fi vrut sa ma vezi jucand fotbal...as fi vrut sa fi tu in locul lui Sid, sa ma antrenezi si sa petreci mai mult timp cu mine. Nu te voi uita, ma bucur ca te-am cunoscut!

Chris lasa si el un trandafir si pleaca...cu lacrimi inundandu-i obrajii.

***E dimineata...au trecut cateva luni de la moartea lui Ryan...sunt distrusa...Sid nu imi prea vorbeste...ma cam evita...probabil a aflat cumva...sta mult plecat...nici de Chris nu se mai ocupa...dar noi doi ne avem unul pe celalalt.

-Neatza, te-ai trezit, mama? 

-Da, Chris...unde e tatal tau?

-Nu stiu...mami de ce plangi?

-Nu plang, dragul meu. Vino aici.

-Mama, ti-e dor de Ryan? Si mie imi e...parca am facut o legatura mare cu el...ceva imi spune ca s-ar putea intoarce. Poate daca ne rugam la Dumnezeu...

-Shh...Chris...oamenii nu se mai intorc dupa ce mor...si da, imi este foarte foarte dor de el..imi lipseste enorm.

-Eu tot o sa ma rog. Si, stai linistita, voi avea eu grija de tine cum avea tata.

-Multumesc, dragule. Vom avea grija unul de altul.

***Zilele trec... Chris are acum 11 ani...creste pe zi ce trece...si devine din ce in ce mai bun la fotbal. Seamana din ce in ce mai mult cu Ryan. In fiecare dimineata il vizitam la mormantul sau...fara sa stie Sid...e micul nostru secret.

Azi e foarte innorat afara...ma duc cu Chris la antrenament. Pe la jumatatea antrenamentului primesc un telefon de la Sid:

-Alo?

-Ajuta-ma!

-Sid, ce ai? Unde esti?

-Aca...

Beep, beep, beep. A inchis.

Dragoste Cladita In MinciunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum