Am vorbit cu antrenorul. Chris va dormi asta seara la cel mai bun prieten al sau, asa ca eu plec acasa la Sid...ploua teribil, abia daca vedeam ceva in fata...cand deodata masina derapeaza si alunec de pe sosea cu viteza prin padure...nu pot frana...la un moment dat simt cum ma izbesc puternic si lesin. Tresar...Privesc in ceata...dar tot ce vad e Ryan...apoi intuneric..
Ma trezesc intr-o camera alba, luminoasa...imi spune sa rezist...ca el traieste...dar sunt prea slabita...lesin iar.
Era, cu siguranta, Raiul...si Ryan era acolo, cu mine.
***Ma doare capul, deschid ochii...ma dor de la lumina...reusesc sa disting ceva...cred ca e...
-Mama?
-Chris, tu esti, puiule?
-Mama!!!Te iubesc! Sunt atat de fericit, am crezut ca vei muri si voi ramane orfan...plangea...
-Chris, cum sa ramai orfan? Unde e Sid?
-Pai...mama...
-A! Doamna Johnson, vad ca v-ati trezit!(doctorul)
-Unde este sotul meu?
-Prea multe intrebari, odihniti-va...vom vorbi cand va puneti pe picioare...imi injecta ceva....
-Somn usor, mami..nu voi pleca pana te trezesti...
-Chris....
-Va dormi, Chris...daca se trezeste sa ma chemi...cred ca trebuie sa te ducem undeva...nu poti ramane aici. Ai vreo ruda in Malibu?
-Doar pe bunica...dar nu m-a cunoscut niciodata...
