Jurnalul unui înger mort

Capitolul I

E o zi rece de vară. Încă de dimineaţă, o ploaie măruntă şi mohorâtă a început să cadă din cerul presărat cu nori negri. Vântul apleca obosit crengile copacului din cimitir după care tocmai reuşeam să mă ascund. Îl priveam deja de zece minute, era aşezat pe solul ud, stropii mici şi grei a ploii se rostogoleau pe faţa lui. Avea o privire goală şi în mână un trandafir alb.

Îi priveam cu admiraţie suferinţa. Nu ştiam cine e el dar cu siguranţa îi ducea lipsa ei. S-a ridicat puţin şi s-a pus în genunchi pe marginea mormântului, a aşezat trandafirul şi a atins uşor tărâna sub care se culcase ea pentru totdeauna. În momentul cela, am decis sa plec lângă el, facusem paşii mai mari şi ajungând lânga mormânt, l-am apărat puţin de ploaie cu umbrela mea.

- Iubea trandafirii albi? - L-am întrebat.

Auzind vocea mea, s-a ridicat imediat de jos, m-a privit cu spaimă-n ochi şi cu dorinţa de a mă întreba cine sunt şi ce caut acolo. Mi-a zâmbit doar, rapid şi aplecând capul în jos, a plecat.

''Emily William 1990 - 2014´´ Am rămas cu privirea aţintită pe numele ei, scris cu negru pe piatra funerară. ''Oare ce poveste ascunde această fată?'' - Mă întrebam eu.

Când am venit la Londra, aveam 19 de ani şi am învăţat 4 ani de zile ca să-mi realizez visul de a deveni o scriitoare. Puţin timp după ce am terminat studiile, m-am angajat ca jurnalistă. Acum o săptămână am aflat de un concurs care mă va ajuta în cariera mea. Am decis să particip şi am doar 6 luni la dispoziţie ca să scriu o carte după preferinţa mea. Nu am vrut să-mi utilizez imaginaţia, ci am preferat să scriu despre o intâmplare reală.

Două luni în urma fiica unui mare bisnessman a fost îngropată şi de'atunci, lumea vorbeşte, unii zic că s-a sinucis din cauza că barbatul ia cerut divorţul, alţii zic că barbatul a omorât-o pentru că a aflat ca ea îl înşeală, unii o jălesc, alţii zic că a meritat. Nimeni nu ştie ce s-ar fi putut intâmpla intr-adevăr deşi toţi vorbesc. Eu am decis să aflu ce s-a întâmplat şi să povestesc misterul ascuns în acest mormânt.

Dimineaţa următoare, cerul era vindecat de norii negri şi-şi recăpătase culoarea sa albastră. Era o zi perfectă pentru a începe investigaţia mea. Cu ajutorul unui prieten am reuşit să aflu adresa lui Richard William, bărbatul ei. Mi-a deschis uşa lucrătoarea lui, când voiam să-i cer să anunţe proprieterul casei că vreau sa vorbim, tocmai el se coborî pe scări. Era un bărbat serios, arăta destul de bine şi atrăgător dar m-a uimtit faptul ca avea în jur la 40 de ani şi a fost căsătorit cu o domnişoară de 24 de ani. Văzând un chip necunoscut, m-a salutat politicos şi m-a întrebat dacă am nevoie de ceva.

- Aş vrea să vorbim despre Emily...soţia dum-voastră. - Iam spus eu după ce l-am salutat. Auzind numele ei, a înlemnit, şi-a cerut scuze, a apucat uşa şi nu a reuşit să o închidă până la sfârşit pentru că am oprit-o cu mâna mea. El s-a uitat la mine puţin nervos.

- Vreau să ştiu ce s-a intâmplat cu ea? - Am intrebat.

- Nu e nimic de vorbit. A fost un accident şi eu nu vreau să-mi mai amintesc de asta. Vă rog să plecaţi am multă treaba. - M-a grabit el. Nu am vrut să par nepoliticoasă aşa că mi-am luat La revedere şi am plecat, luand cu mine o curiozitate mai mare. Ştiam că ascunde ceva. ''Dar ce ascunde?'' - Mă tot întrebam eu. ......