Jurnalul unui înger mort

Capitolul X

[15-02-2011]

„Eram prin bucătărie, preparând ceva din bucatele lui preferate. El era întins în sufragerie pe canapea. L-am auzit mârâind și am mers la el. L-am strâns în brațe, ne-am dus în patul nostru, ne-am alungit unul lângă altul și am început să-i povestesc despre dorinţa mea de a forma o familie. Mă privea cu admiraţia, şi el îşi dorea la fel. A sunat atunci telefonul, sau mai degrabă, alarma. M-am trezit puţin speriată. Am privit în jur şi m-am calmat când am văzut că mă aflu în camera şi în patul lui Richard. Am deschis jurnalul şi am început să scriu. Scriu acum şi nu ştiu ce scriu. Mă simt mai confuză ca niciodată. De când trăiesc în această casă, pentru prima dată, am visat. Am visat atât de frumos. Eram fericită lângă Daniel. De ce l-am visat pe el?

În seara zilei de naştere a Annei, el mi-a zis că sunt geloasă şi mă gândesc la el. M-a iritat atât de mult încat nu am vorbit cu el multe zile la rând. În primele zile, ne evitam unul pe altul, apoi am înţeles că vrea să vorbească cu mine. Venind intr-o zi acasă, mi-a cerut să vorbim iar eu iam zis că sunt obosită şi am închis uşa după mine. Încerca totuşi în continuare să vorbească cu mine, iar eu îl evitam. În ziua când nu l-am mai putut evita era ziua în care lucrătorii şi-o luaseră liberă pentru odihnă. Mă aflam singură acasă şi în bucătărie preparându-mi un suc. Îi aud vocea, mă salută şi înainte ca să înventez vre-o scuză, a închis uşa bucătăriei şi mi-a cerut să-l ascult.

- Îmi cer scuze pentru tot ce-am spus în seara aia…Sincer nu ştiu ce mi-a trecut prin cap să zic aşa ceva. Eram puţin furios pentru că mă certasem înainte cu cineva şi apoi am baut prea mult de aia am vorbit fără să-mi dau seama. – Mi-a explicat el.

L-am privit supărată şi nu iam zis nimic.

- Ştiu că-l iubeşti pe unchiul şi e foarte nepoliticos din partea mea că te-am supărat. Intr-adevăr nu vreau ca să fie neîţelegeri între noi. Vreau ca să fiţi fericiţi, tu şi unchiul. – A continuat să-şi recupereze greşeala.

Părea sincer şi că într-adevăr voia să-l scuz.

- Bine, înţeleg că ai greşit şi scuzele îţi sunt acceptate dar cu condiţia că nu se va mai repeta aşa ceva. – Iam răspuns.

A zâmbit mulţumit şi a plecat.

Deja nu-l mai evit şi nu mai ţin supărare pe el. Ne vorbim dar nimic nu mai este cum a fost înainte. Ne salutăm doar, de vorbit, vorbim foarte rar. El nu mai glumeşte cu mine.

Acum o săptămână, m-am certat iarăşi cu Richard. Fosta lui soţie şi mama Annei s-a întors la Londra să-şi viziteze parinţii şi fiica. Eram toţi la masă, luam cina când cineva a sunat la uşă. Andreea ia deschis şi am văzut intrând în sală o Doamnă frumoasă. Anna s-a sculat de la masă şi a alergat în braţele ei zicându-i “mamă”, mi-am dat seama atunci cine e. După ce toţi s-au salutat cu ea, Richard ia făcut cunoştinţă şi cu mine, am fost ambele simpatice una cu alta. Dinapoia ce a servit cina cu noi ia cerut lui Richard să vorbească. Au mers în birou şi au închis uşa după ei. Sigur că în mine fierbea gelozia dar încercam să rămân calmă. Am aşteptat şi tot am aşteptat dar nu mai ieşea nimeni din birou, am decis să plec în cameră. M-am dezbrăcat, m-am culcat sub plapumă, am încercat să adorm dar aşteptarea şi curiozitatea de ce ar fi putut vorbi nu mă lăsau să adorm. Când în sfârşit a venit în cameră, l-am întrebat imediat ce a vorbit aşa de mult cu ea. - Am vrobit şi noi despre cum ne merge viaţa. Mi-a zis că în ultimul timp au apărut foarte multe certi între ea şi soţul, are impresia că are o amantă. În fine, credea că nu putea să fie mai rău când fiul lui a avut un accident cu maşina. Acum, are nevoie de operaţie şi m-a rugat să merg eu la America ca să-i fac operaţie pentru că doar în mine are absolută încredere.