Jurnalul unui înger mort

Capitolul IX

„Dragul meu, suntem deja în 2011. În noul an, toţi ne dorim să pornim la drum cu sufletul vindecat şi mintea limpede. Aşa mi-am dorit şi eu, însă deseori nu avem norocul să fie aşa cum ne dorim.

Eu am intrat în noul an aşa cum mi-am dorit, fericită, lângă persoana care o iubesc. Nu a trecut insă nici două zile din noul an şi am avut prima ceartă cu Richard. Înainte de Crăciun, eu, Richard şi Anna am mers în munţi la odihnă. Daniel nu a mers cu noi pentru că plănuise deja să plece cu prietenii şi una dintre iubitele sale la odihnă în Spania. Odihna noastră în munţi a fost minunată, am petrecut 3 zile de neuitat.

Când am ajuns acasă, m-a sunat tata şi mi-a zis că în seara de Crăciun să fiu alături de familia mea. Am acceptat să fiu alături de ei însă cu condiţia că alături de mine va fi şi Richard. Condiţia mi-a fost cu greu acceptată, dar important pentru mine e că au acceptat.

Seara de Crăciun a fost cea mai frumoasă seara până atunci. O petrecusem cu cele mai dragi persoane din viaţa mea. Familia mea şi familia iubitului meu. Am petrecut o cină liniştită în ambient familiar. Părinţii mei s-au comportat foarte frumos cu Richard, pare-mi-se că încep să se deprindă cu el şi să-l accepte.

Sub pomul de Crăciun, părinţii mei nu au uitat să pună cadouri şi pentru familia lui Richard, acest lucru m-a bucurat şi mai mult. Printre multe cadouri care le-am primit în acea seara, colie-ul cu pietre scumpe care mi l-a dăruit Richard, e incredibil de frumos. Cadoul care m-a amuzat cel mai mult nu numai pe mine dar şi pe cei din jur a fost a lui Daniel, mi-a dăruit un stetoscop, zicându-mi că un medic are nevoie de intrumente medicinale. Cine ne-ar fi înveselit dacă nu ar fi fost Daniel...

Cu două zile înainte de anul nou, fiind singură acasă, m-am aşezat pe pat şi imi deschiseserăm jurnalul că să scriu, nici măcar nu luasem bine stiloul în mână când am auzit strigăte prin ogradă. Am închis jurnalul, am aruncat stiloul pe pat şi am eşit afară-n grabă. M-am oprit pe scări şi mă uitam spre poartă fără ca să înţeleg ceva. Era o domnişoară, frumoasă, bine îmbrăcată dar straşin iritată.

- Unde e cretinul ăla? Unde e că-l omor. – Striga în continuare încercând să între în ogradă.

Andreea şi soţul ei o ţineau şi nu-i permiteau să între în ogradă. M-am dat jos de pe scări, m-am apropiat de ei şi iam cerut domnişoarei să se liniştescă apoi am întrebat-o ce se întâmplă.

- Vreau să vorbesc cu cretinul de Daniel. – Mi-a zis neliniştită încă.

- Îmi pare rău dar Daniel nu se află acasă în acest moment. – Iam răspuns politicos.

- Nu-mi răspunde la telefon, nu-l găsesc unde unde nu l-aş cauta. Ştiu că fuge de mine dar jur că dacă dau ochii cu el, îl omor. Când se va întoarce acasă să-i spuneţi că pe mine nimeni nu a îndrăznit să mă înşele sau să se joace cu mine, precum a facut-o el, odată ce el a îndrăznit să procedeze aşa, va regreta, jur că va regreta. – Îmi striga cu arătătorul dinaintea feţei mele.

- Bine, o să-i transmit dar din numele cui? – Am întrebat-o.

- El singur o să-şi dea seama... Ah şi încă ceva, transmiteţe-i această cutie, nu vreau să văd în ochii mei lucrurile lui. – Mi-a întins o cutie medie şi am plecat cu nervii la pământ.

Andreea a vrut să ia cutia şi să o ducă în camera lui dar eu iam zis să nu se deranjeze pentru că o duc eu. Mergând spre camera lui, îmi venea să râd de situaţia anterioară. Mi-am dat seama că e una dintre iubitele sale care l-a prins cu alta. Iam pus cutia pe pat şi am vrut să es din cameră insă neştiind de ce, m-am oprit şi m-am întors înapoi.