Jurnalul unui înger mort

Capitolul XX

    [25-01-12] 

   “Timpul aleargă, nu ne mai întreabă unde eşti sau dacă eşti gata pentru fuga lui. S-au schimbat atâtea lucruri… Am intrat în 2012, un nou an şi nici de cum o viaţă nouă.

Viaţa mea este întoarsă cu picioarele în sus dar cât de ciudat nu ar fi, mă simt fericită doar pentru că el se află-n ea.

Trăim pe ascuns şi trăim cele mai frumoase momente din viaţa noastră. 

Noaptea târziu când toţi dorm, eu mă ridic pe ascuns în camera lui şi ne stingem setea unul de altul. Ziua, după universitate uneori ne întâlnim în oraş departe de persoanele care ne-ar putea cunoaşte. Prin casă, când ne găsim singuri, ne furăm câte un sărut în grabă ca să nu ne vadă nimeni. Petrecem momente, unul mai special ca altul.

În noaptea de Crăciun, dinapoia ce Richard a adormit, m-am ridicat încet din pat şi tocmai am închis uşa după mine când Daniel m-a apucat de mână şi m-a luat în sufragerie, m-a oprit în faţa oglindei apoi mi-a pus la gât un lănţişor cu o inimă atârnată de el. Am rămas surprinsă, am atins inima cu mâna şi o admiram.

- Poate că nu se compara cu colierul cu pietre scumpe care ţi l-ar putea dărui unchiul dar e ceea ce eu îţi pot dărui cu toată iubirea mea. – Mi-a zis.

- Despre ce vorbeşti prostuţule? Nu importă valorea ei ci valorea persoanei care mi-a dăruit-o şi tu eşti cea mai scumpă persoană, mai scumpă ca orce piatră. 

L-am îmbrăţişat şi i-am mulţumit. El m-a strins în braţe şi mi-a zis că mă iubeşte şi niciodată nu o să inceteze să mă iubească.

Două zile în urmă i-am zis lui Richard că merg sa cinez cu sora mea, cumantul şi nepoţica. L-am minţit. Am cinat împreună cu Daniel. După cină am mers într-o cameră de hotel ca să fim împreună. De la uşa ne aruncam hainele de pe noi, până-n pat.

Ne-am avut unul pe altul şi apoi am stat aşa nemişacaţi, întişi unul lângă altul, privind unui altuia în ochi.

- Eşti atât de frumoasă. – Mi-a şoptit netezându-mi părul. – Eşti ca un înger, atât de inocentă…

- Doar par inocentă. Un înger niciodată nu ar fi fost capabil să trădeze. – I-am răspuns răsuflând din greu.

- Indiferent de ceea ce se intâmplă, tu eşti îngerul meu. – Mi-a zâmbit.

Aş vrea să fiu un înger, să nu mă doară nimic şi să nu-mi mai fie teama de nimic. Să-l apuc de mână şi să plec cu el departe, undeva în rai, să fim doar noi doi, acum şi întodeauna”

           [16-03-12]

        "E atât de greu să trăieşti cu ziua de azi, să ştii că astăzi eşti fericită iar mâne să te aştepţi la nefericire. Continuăm să ne vedem pe ascuns fără ca să ne dăm seama că alte lucruri se întâmplă pe lângă noi.

În noaptea zilei de naştere a Annei, a dorit să plece cu prietenele sale la discotecă. A împlinit 19 ani însă cât de ciudat nu ar părea, nu plecase niciodată la o discoteca nu numai pentru Richard a ţinut-o mereu din scurt dar şi pentru că niciodată nu i-au plăcut discotecile şi distracţiile de genul. Nu voia să crească, voia să fie mereu copila aia răsfaţată de părinţi însă odată ce şi-a dat seama că e îndrăgostită de Daniel a decis să crească, să fie femeie. Înainte de ziua ei a început să-şi schimbe stilul de îmbrăcăminte, să se machieze în fiecare zi şi să-şi facă coafuri, numai pentru a-l surprinde pe Daniel. Richard i-a cerut în noaptea aia să meargă şi el la discoteca împreună cu ea, ca pentru prima data, îşi făcea griji să o lese singură.